John E. Mack, M.D. (1929-2004), profesor de psihiatrie timp de peste treizeci de ani la Harvard Medical School si fost director al sectiei de psihiatrie al spitalului din Cambridge al acestei universitati, a fost una dintre cele mai luminoase figuri ale ufologiei, investigator al fenomenelor rapirilor OZN si promotor al legaturii acestora cu experientele spirituale. Rezumam mai jos câteva extrase dintr-un interviu pe care l-a dat canalului NOVA al Public Broadcasting Service, ca si câteva fragmente dintr-un articol scris înainte de moarte.
Mack spune ca atunci când s-a întâlnit pentru prima data cu fenomenul rapirilor, era foarte sceptic si credea ca este vorba de o boala psihica. „Ideea ca am putea fi luati, de o fiinta, o creatura, o inteligenta de un alt tip, care intra efectiv în lumea noastra producând efecte fizice si emotionale, pur si simplu nu facea parte din conceptia despre lume cu care am fost crescut”.
Profesorul a lucrat intensiv cu peste 100 de persoane care spuneau ca au fost rapite. Caz dupa caz, el a fost tot mai impresionat de consistenta si sinceritatea istorisirilor, de intensitatea emotiilor, ca si de îndoiala de sine a martorilor. Apoi, a facut tot ce a putut pentru a exclude alte cauze: psihozele, abuzul sexual s.a.m.d.
Fizic sau spiritual
Unele cazuri sunt „fizice” si pot fi coroborate si cu alte dovezi. Uneori, concomitent cu rapirile au fost vazute, fotografiate, sau filmate OZN-uri. Oamenii au fost vazuti lipsind de la locul unde erau, pe perioada rapirii. Când s-au întors, aveau pe corpul lor taieturi, ulceratii, leziuni triunghiulare, concomitente cu amintirea unor interventii chirurgicale care s-ar fi facut asupra lor în timpul rapirii. Toate aceste date au fost obtinute fara hipnoza. Dar cazurile merg, gradat, de la astfel de experiente, la altele psihologice, spirituale, care implica o constiinta extinsa. Pentru societatea noastra si pentru mentalitatea noastra ele sunt dificil de acceptat, între altele, din cauza gândirii noastre tip sau/sau. Oamenii vor sa li se spuna clar: ori e fizic, ori e spiritual. „Sunt fenomene care pot sa înceapa pe tarâmul nevazut, si trecând dincoace, sa se manifeste si sa fie observate în lumea noastra fizica”. Deci fenomenul se petrece si fizic, într-un anumit grad, dar este, în acelasi timp, si o experienta spirituala care provine, probabil, dintr-o alta dimensiune. Fenomenul cere „sa ne deschidem catre posibilitatea ca exista si alte realitati, nevazute, din care constiinta noastra, sau, daca vreti, scoala noastra, ne-au exclus de-a lungul ultimelor câteva sute de ani”.
Mack descrie apoi unele efecte pe care aceste experiente le-au avut asupra celor care au suportat rapiri extraterestre. Este un eveniment traumatic, în care, de pilda, o lumina albastra sau un fel de energie paralizeaza persoana, indiferent daca aceasta este în casa ei sau conduce o masina. Apoi victima se simte luata din acel loc; pluteste, uneori prin peretele casei sau al masinii, este transportata de aceasta raza de lumina într-o nava si supusa acolo unui numar de proceduri, devenite deja familiare: fiinte care se holbeaza la ea, sondarea corpului sau, a orificiilor, si un proces complex, prin care barbatilor li se recolteaza sperma iar femeilor ovule. Sunt creati apoi un fel de hibrizi pe care, în rapiri ulterioare, martorii îi pot vedea. Acesta e un tip de experienta. Scopul sau ar fi, în viziunea unora, cum e Budd Hopkins, sa produca o specie noua, care sa populeze pamântul, sau pentru a duce evolutia mai departe, dupa ce rasa umana va fi terminat ceea ce face acum, si anume distrugerea pamântului.
Totusi – spune Mack – s-ar putea ca toate acestea sa nu fie literalmente adevarate. „S-ar putea ca acestea doar sa ni se comunice, pentru a ne spune ca trebuie sa ne schimbam caile noastre. S-ar putea sa nu fie copiii nostri. S-ar putea sa fie doar imagini de copii”.
Sau poate ca, prin acesti hibrizi, ni se arata cum va fi pamântul în cazul în care continuam sa distrugem mediul, pâna ce nu va mai putea sustine viata umana sau a altor fiinte. Asta întrucât un alt aspect al rapirilor – spune Mack – este ca martorilor li se prezinta adesea, ca pe niste ecrane, o mare varietate de scene de poluare a pamântului, de distrugere a mediului, ca un fel de scena post-apocaliptica, în care chiar si spiritele au fost alungate.
Uneori, pe masura ce mergi mai adânc în constiinta unui martor, în experienta lui, el îsi va descoperi ceea ce se numeste o identitate duala. Cu alte cuvinte, ca sunt umani dar au si o identitate nepamânteana, participând, în aceasta a doua forma, de pilda la programul de reproducere pentru hibrizi. Unul dintre barbatii investigati de Mack spunea ca s-a vazut în pielea unui extraterestru, participant activ în a rapi o femeie din Texas, ducând-o într-o nava, în cadrul programului de hibridare. Alti rapiti simt ca misiunea lor este de a integra aceste doua aspecte din ei însisi, cele doua dimensiuni: uman si extraterestru. Dimensiunea extraterestra este de fapt – spune Mack – o parte din noi însine, din sufletele noastre, parte de la care am fost taiati în ultimele secole. Raspunzând întrebarii daca nu cumva aceste rapiri sunt simple manifestari neurologice, de pilda paralizii specifice somnului, Mack a subliniat ca experienta începe uneori în motaiala, dar de cele mai multe ori cel rapit este treaz.
Orice teorie care ar dori sa explice fenomenul rapirilor – spune Mack – trebuie sa ia în considerare cinci factori: (1) Consistenta extrema a povestilor. Persoana dupa persoana, toti spun aceleasi detalii; în schimb, stimularea lobilor temporali sau alte asemenea tehnici produc raspunsuri care difera foarte mult de la o persoana la alta. (2) Nu exista nimic în experienta de viata a martorilor, din care sa se poata confabula ceea ce ei spun ca au patit în cursul rapirii. (3) Trebuie sa se tina seama de aspectele fizice; cicatricele si alte leziuni pe corpurile lor nu respecta nicio distributie psihodinamica, asa cum se întâmpla, de pilda, cu stigmatele asociate cu agonia lui Hristos. (4) Asocierea strânsa a rapirilor cu OZN-uri, care sunt adesea observate în comunitate, prin mass-media si independent de persoana care traieste experienta rapirii. Acesta poate nu a vazut OZN-ul, dar citeste sau vede la televizor în ziua urmatoare ca un OZN a trecut aproape de locul unde el a avut o experienta de rapire. (5) Fenomenul apare si la copii în vârsta de doi ani, doi ani si jumatate, trei ani.
Oameni din stele
Mack a fost atacat, inclusiv de unii dintre colegii sai, pentru aceste preocu-pari; el a fost supus unei anchete universitare, dar a fost absolvit în cele din urma, întrucât s-a vazut ca nu a încalcat deontologia stiintifica. El a comentat acestea spunând: „Cred ca, în anumite privinte, am câstigat mai mult decât am pierdut, invitând oamenii în acest mister, având un dialog cu tot felul de oameni minunati, deschisi, inteligenti, stralucitori, din mai multe domenii diferite… Am fost atacat, dar, pentru mine, atacurile nu au fost la fel de grave ca deschiderea pe care am gasit-o printre multi oameni, din toate culturile si din toata lumea, care spuneau: Da, am suspectat întotdeauna ca se întâmpla ceva de genul acesta, si ma bucur ca ai fost dispus sa vii si sa vorbesti despre asta”.
La acuzatia ca a devenit un credincios si si-a pierdut obiectivitatea, el a replicat ca, atunci când a început sa cerceteze fenomenul, n-a crezut în nimic si nu crede cu adevarat nici acum. A ajuns la un anumit punct de vedere clinic, dupa ce a lucrat cu oamenii sute de ore, în care a ascultat, a cernut si a luat în considerare toate variantele…
Pentru a întelege influentele culturale, Mack a investigat cum se manifesta acest fenomen la nativii americani – Cherokee si Hopi – care cunosc aceste fiinte ca „oamenii din stele”. În Africa de Sud, a intervievat un Sangoma, vindecator superior traditional, care a numit aceste fiinte „mandingas”. În Brazilia, a interogat un agricultor din Belo Horizonte, care a avut experiente de rapire. A primit o scrisoare cu privire la experiente de rapire si de la o persoana din Malaezia. Fenomenul nu se rezuma deci exclusiv la cultura occidentala sau la America.
Mack a subliniat ca multi care au iesit în public cu experiente lor de rapire au primit amenintari la locurile lor de munca. Mack a intervievat si piloti. Conform unui sondaj, 25-30% dintre ei au observat OZN-uri de aproape. Dar ei nu vor raporta, deoarece ar fi scosi din munca lor.
Mack mai scrie: „Aceasta întâlnire cu o inteligenta („Sursa” este cuvântul cel mai des folosit) prin intermediari („extraterestrii”), pare a fi o parte din evolutia constiintei si a conservarii planetei noastre… Metodele sale sunt de a invita, a arata, a indica oportunitati, dar fara a face ceva concret pentru noi… Celor ce întreaba de ce vizitatorii nu ne ajuta sa depasim în mod direct problemele noastre ecologice si sociale, le-as raspunde ca… ni se arata doar o cale. Dar responsabilitatea finala pentru evolutie este lasata în seama fiecaruia dintre noi”.
DAN D. FARCAS
Comentarii