Sunt o multime de citate atribuite unor oameni de stiinta, de-a lungul timpului. Le invatam inca de pe bancile scolii si le repetam oricand ne vine la indemana. Poate ca cel mai cunoscut dintre aceste citate celebre este „e pur si muove!”, adica „si totusi se miscã!”. Dar a rostit-o intr-adevar Galileo Galilei?
Se stie ca Galileo Galilei a fost judecat de inchizitia romana pentru ca a sustinut, bazandu-se pe observatii astronomice realizate cu telescoapele sale, ca modelul copernician al sistemului solar era corect. Sa afirmi ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui, si nu invers, era ceva contrar invataturilor Bisericii Catolice din acea vreme, o adevarata erezie.
Dincolo de acest aspect, putem spune ca descoperirea faptului ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui si nu ca Pamantul e in centrul Sistemului Solar, toate planetele, inclusiv soarele rotindu-se in jurul lui, nu doar ca demola teoria ptolemeica, dar sfida si ceea ce era o observatie empirica pentru oricine privea cerul. Galileo le-a spus, va inselati! Lucrurile stau exact pe dos.
Intr-un fel, Galileo nu a deranjat atunci doar conceptia dogmatica a Bisericii Catolice, ci chiar si bunul simt comun. Si totusi…
Procesul lui Galileo a fost probabil cel mai rasunator proces al Inchizitiei din istorie, un proces al Inchizitiei impotriva stiintei.
In 1616, Galilei a pus pentru prima oara pe hartie teoria sa privind importanta fluxului si a refluxului, argumentand ca acestea erau dovezi ale miscarii Pamantului. Se pozitiona, cu alte cuvinte, in favoarea teoriei heliocentrice propuse cu un secol mai inainte de Nicolaus Copernicus, in lucrarea De revolutionibus.
Intr-o prima faza, Biserica a reactionat la sustinerea heliocentrica a lui Galileo, acestuia fiindu-i interzis sa predea, sa apere aceasta doctrina sau sa discute despre ea. I s-a spus sa renunte complet la ideea ca Soarele sta nemiscat in centrul lumii si ca Pamantul se misca in jurul sau.
Timp de 17 ani, chestiunea a fost uitata. Galilei nu a patit nimic, iar lucrarile sale nu au fost interzise. In 1623, vine pe Sfantul Scaun noul Papa, Urban al
VIII-lea, un prieten si admirator al lui Galilei, care se opusese, in 1616, condamnarii acestuia.
In aceste conditii, in 1632, el va publica, cu acordul oficial al Inchizitiei si al Papei, o carte pe acest subiect: Dialog despre cele doua sisteme principale ale lumii. Papa il rugase pe Galileo sa ofere in carte atat argumente pro, cat si contra teoriei heliocentrice.
Papa Urban al VIII-lea nu apreciaza insa lucrarea si, la cateva luni dupa publicarea ei, este interzisa, iar Galilei este chemat la Roma pentru a fi adus in fata Inchizitiei sub acuzatia de erezie.
Grupul de teologi care a analizat lucrarea lui Galilei, a ajuns la concluzia ca ea promoveaza teoria lui Copernicus, ceea ce insemna ca Galilei nu respectase ordinul dat in 1616.
Pe parcursul procesului, Galilei a sustinut ca nu apara teoria interzisa, afirmand in continuare ca, dupa 1616, el a renuntat la ideile sale anterioare si ca nu a avut intentia de a le apara in ultima sa carte.
Inchizitia l-a gasit insa pe Galilei „suspect de erezie”, i-a cerut sa-si renege opiniile, l-a condamnat la arest la domiciliu, iar lucrarea sa a fost interzisa. In plus, publicarea operelor sale, atat trecute cat si viitoare, a fost interzisa. Atunci, la auzul sentintei, se spune ca Galilei a murmurat celebrele cuvinte: E pur si muove! Si totusi, Pamantul se misca, adica in jurul Soarelui.
Ca si in cazul multor astfel de legende, fraza este prea bine scrisa pentru a fi adevarata. „Ar fi fost o nebunie ca Galileo sa spuna asta in fata Inchizitorului”, este de parere astrofizicianul Mario Livio, autorul unei carti intitulate Galileo si denigratorii stiintei.
Un tablou cu faimoasele cuvinte
Analizand documentele, Livio a descoperit ca cea mai veche biografie a lui Galileo a fost scrisa de protejatul sau, Vincenzo Viviana in 1655-1656, iar in aceasta carte nu este mentionata in niciun fel aceasta expresie. Potrivit lui Livio, prima mentiune tiparita se afla intr-un singur paragraf din cartea Biblioteca italiana, scrisa de Giuseppe Baretti in 1757, la peste 100 de ani de la moartea lui Galileo. Acest lucru ar indica faptul ca povestea este un mit. Un alt istoric al stiintei, pe nume Antonio Favaro, a petrecut patru decenii studiind viata si opera lui Galileo, rezultatul cercetarilor aparand intr-un volum masiv, intitulat Opera lui Galileo Galilei. In 1911, a publicat, de asemenea, mai multe articole care detaliaza eforturile sale de a descoperi originea celebrei fraze.
In acel an, Favaro vorbeste despre faptul ca a primit o scrisoare de la un barbat din Belgia pe nume Jules Van Belle, care pretindea ca detine un tablou, realizat in jurul anului 1643, adica la un an dupa moartea celebrului fizician, care il infatisa pe Galileo in inchisoare, tinand un cui in mana dreapta, cu care scrie „Pamantul se misca in jurul Soarelui”. Iar dedesubt, E pur si muove!
Pictura cu pricina a fost atribuita unui pictor spaniol pe nume Bartolomé Esteban Murillo, iar Van Belle a crezut ca ar fi putut apartine candva unui comandant al armatei, pe nume Ottavio Piccolomini, fratele arhiepiscopului Sienei, unde Galileo a executat primele sase luni din cei opt ani si jumatate de arest la domiciliu.
O prima observatie ar fi ca, daca ne luam dupa tablou, putem evoca posibilitatea ca Galileo sa fi spus aceste cuvinte, dar nu in fata Inchizitorului. In plus, pictura nu a fost examinata niciodata de vreun istoric de arta independent.
Cand Mario Livio a decis sa citeasca mai atent opera lui Favaro, un secol si ceva mai tarziu, a descoperit ca nimeni nu stia unde se afla pictura lui Murillo. El s-a consultat cu patru experti in arta, specializati in arta lui Murillo, si toti au fost de acord, pe baza fotografiilor panzei, ca nu este opera artistului spaniol.
Dupa aproximativ un an, cautand diverse indicii, Livio a redescoperit in cele din urma pictura lui Van Belle. Fusese vanduta unui colectionar privat in 2007, de unul dintre urmasii lui Van Belle. Casa de licitatii datase pictura in secolul al XIX-lea. Deci, este mult mai probabil ca celebra fraza sa fie doar o legenda aparuta ulterior, candva pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Dar deocamdata nu se poate face nicio determinare finala, cu exceptia cazului in care noul proprietar ar fi de acord sa permita analizarea tabloului de un grup de istorici de arta independenti.
Cu toate acestea, „chiar daca Galileo nu a rostit niciodata aceste cuvinte, ele au o anumita relevanta pentru vremurile noastre tulburi actuale, cand chiar si dovezile demonstrabile sunt atacate de cei care neaga stiinta”, spune Mario Livio. Lucru foarte adevarat, dar la fel de adevarat este si faptul ca in „zilele noastre tulburi”, de multe ori, stiinta renunta la dovezi demonstrabile in favoarea unor naratiuni stiintifico-fantastice, fara acoperi-re in realitate. Asa incat, legendara sfidare intelectuala a lui Galileo – „in ciuda a ceea ce crezi, acestea sunt faptele” – ar trebui sa devina astazi mai importanta ca niciodata.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii