Nu mai este un secret pentru nimeni ca odinioara, cu multe mii de ani in urma, Sahara, cel mai vast desert al planetei, era o regiune inverzita, strabatuta de rauri abundente, un veritabil paradis vegetal. Ce anume a provocat transformarea sa dintr-un taram verde intr-o imensa intindere de nisip, ramane inca un subiect de controverse pentru savanti. Insa indiferent cum au stat lucrurile, n-ar fi exclus ca in viitor, gratie tehnologiilor moderne, Sahara sa redevina un imens codru, comparabil ca dimensiuni cu padurile amazoniene…
Dar mai bine de un secol, savantii viseaza cu ochii deschisi la transformarea Saharei intr-o „mare de verdeata”, cu lacuri de apa dulce si mii de hectare de terenuri arabile. Acum, cercetatorii spun ca au gasit in sfarsit o modalitate fiabila de a umple desertul cu copaci si de a incetini astfel schimbarile climatice dramatice care ameninta sa transforme Sahelul, regiunea situata la sud de Sahara, intr-un desert si mai vast decat aceasta.
Padurile de eucalipt „devoreaza” dioxidul de carbon
Ideea apartine lui Leonard Ornstein, biolog la Scoala de Medicina Mount Sinai, din New York, care a colaborat cu David Rind si Igor Aleinov de la Institutul pentru Studii Spatiale Goddard, din cadrul NASA. Ei au in vedere desalinizarea apei marine din oceanele si marile care marginesc Africa si transportul sau, prin apeducte si retele de conducte pe distante lungi, in interiorul continentului. Pentru a micsora pe cat posibil cantitatea de apa pierduta din cauza evaporarii si infiltrarii in solurile nisipoase, canalele de irigatii vor fi subterane, ducand lichidul vital direct la radacinile arborilor.
Potrivit simularilor pe computer ce urmeaza sa fie publicate in numarul pe luna octombrie al revistei Climatic Change, padurile aparute astfel ar putea raci Sahara cu pana la 8 grade Celsius, in unele regiuni! „Am putea planta specii de arbori tropicali rezistenti la caldura, precum Euca-lyptus grandis, care se dezvolta si in regiuni aride, cu conditia sa aiba suficienta apa la radacina. In plus, aceasta perdea de arbori ar putea aduce mai multe precipitatii – cu pana la 1200 mm pe an – si nori care vor contribui la diminuarea nivelului de radiatii ultraviolete ce ajung pe Pamant”, explica Ornstein.
Un asemenea proiect ar putea fi implementat si in desertul australian si specialistii sunt de parere ca plantarea aici de arbori cu crestere rapida ar duce la scaderea cu pana la 8 miliarde de tone a cantitatii de dioxid de carbon din atmosfera, adica tot atat cat emite omenirea din arderea combustibilor fosili intr-un an. Pe masura ce padurile din desert se vor maturiza, cantitatea de dioxid de carbon „devorata” de ele va creste.
Desigur, proiectul nu va fi ieftin. Insumand costurile constructiei si functionarii uzinelor de desalinizare si a echipamentului de irigatii, un recent studiu efectuat sub egida Universitatii Harvard inainteaza stupefianta suma de 2000 miliarde dolari pe an. Totusi, pretul este comparabil cu cel al captarii de dioxid de carbon prin uzine speciale si a stocarii sale sub pamant. In plus, reaminteste Ornstein, varianta impaduririi Saharei va avea efecte benefice nu doar in privinta stoparii incalzirii globale ci si a rezolvarii problemei foametei, in Africa.
O Sahara inverzita ar insemna introducerea, in cateva decenii, in circuitul agricol a unor suprafete arabile de dimensiuni uriase. Cultivate cu cereale sau alte vegetale, aceste pamanturi fertile ar putea asigura cel putin o alimentatie de subzistenta pentru zeci de milioane de africani, care in prezent se afla sub permanentul spectru al mortii prin inanitie.
GABRIEL TUDOR
Comentarii