Experimentul „Noaptea polara”

          Legenda spune ca eschimosii au fost cei mai fericiti oameni de pe Pamânt. Totusi, invidiosi pe ceilalti si pentru ca incercarile lor repetate de a provoca certuri esuasera, trei dintre ei au amenintat si au jignit atât de tare Luna si Soarele, incât acestia au hotarât ca jumatate din an sa nu apara pe cerul Nordului, ramânând in schimb toata cealalta jumatate de an, deasupra orizontului.

          Legenda spune ca eschimosii au fost cei mai fericiti oameni de pe Pamânt. Totusi, invidiosi pe ceilalti si pentru ca incercarile lor repetate de a provoca certuri esuasera, trei dintre ei au amenintat si au jignit atât de tare Luna si Soarele, incât acestia au hotarât ca jumatate din an sa nu apara pe cerul Nordului, ramânând in schimb toata cealalta jumatate de an, deasupra orizontului. Dincolo de legenda, realitatea se prezinta halucinanta pentru populatiile din Sud si din zonele temperate.
          
          Departe de clocotul lumi
          
          De curând, geologul francez Stéphane Lévin a facut publice concluziile studiilor sale efectuate pe parcursul a patru luni de trai solitar in regiunea canadiana Nunavut. Mai exact, el a fost dus de un grup de inuiti la „capatul lumii” , la 75 grade latitudine nordica (cercul polar se afla la 66s34′ lat. N), unde a locuit intr-o cabana 122 zile, 58 dintre acestea in intuneric total. Scopurile principale declarate – cercetari in domeniul medical si in cel al gestionarii stresului, in conditii extreme de existenta. Somnul, alimentatia, gerul, cremele de protectie, oftalmologia au fost problematicile generale asupra carora Lévin si-a focalizat atentia, pe parcursul sederii sale, in premiera mondiala, pe o perioada atât de lunga, intr-un mediu ostil. Rezultatele au adus si aspecte senzationale, atât pe tarâm stiintific, cât si din punctul de vedere al interesului omului obisnuit, fata de lumea in care traim. Nu intâmplator, insolita actiune s-a numit „Noaptea polara”.
          
          Omul care hiberneaza
          
          Cea mai mare parte a experimentului s-a orientat catre evaluarea incidentei intunericului prelungit, a gerului si a stresului, asupra somnului uman. Privat de alternanta zi-noapte, un veritabil sincronizator natural, omul trece treptat la un ritm de viata bifazic, dormind 12 ore din 24! In cabana sa, Lévin si-a vazut decalat somnul, care s-a „fixat” aproximativ intre orele 04,00 si 16,00; cum am zice noi, in timpul zilei. In general, se stie ca omul doarme cel mult o treime din zi. In plus, constatarea ca in asemenea conditii extreme se accentueaza si somnolenta in timpul starii de veghe, coroborata cu celelalte rezultate, conduce la ideea ca (si) la om exista vestigii ale sistemului de hibernare si explica de ce, iarna, majoritatea indivizilor manifesta tendinta de a mari durata somnului si de a scurta perioada de vigilenta diurna.
          
          Intunericul dupa Cernobil
          
          Consecintele transformarilor schitate mai sus sunt departe de a ramâne la nivel de „spectacol”. O singura concluzie e elocventa: trebuie respectata obligatoriu hipersomnia hibernala, in absenta careia omul capata o sensibilitate aparte la capitolul diminuare a atentiei, a puterii de concentrare. Se citeaza in acest sens explozia de la Cernobil si toate marile catastrofe ale secolului 20, ce au avut la origine factorul uman, legate de grave tulburari ale vigilentei. Cât despre gestionarea stresului, cercetatorul a folosit o tehnica bazata pe sofrologie. Pentru a economisi energia si a-si oferi sanse suplimentare de supravietuire, el isi incepea ziua anticipând prin vizualizare (mental) evenimentele virtuale (imbracat, aprins lampa, hranit) sau potentiale (folosirea armei, la atacul unui urs). Astfel, stresul inhibitor al reactiilor era anulat si eficacitatea gesturilor asigura si un confort mental sporit. Asemenea metode de pregatire se preconizeaza sa fie folosite si in astronautica, de pilda la iesirea din capsula, pentru efectuarea unor lucrari exterioare.
          In multe situatii, noaptea polara si fenomenul opus, numit „soarele de la miezul noptii” (când lumina e suverana jumatate de an) dau reactii socante, la persoanele neobisnuite cu asemenea transformari. Localnicii din zonele respective au in schimb vechi traditii, specifice perioadelor amintite. De pilda, lipsa soarelui e compensata la islandezi prin serbari, prin petreceri, din care nu lipsesc hakarl (rechinul fezandat) si moartea neagra (o vodka foarte tare). Dar, daca acestea sunt aspecte turistice, manifestate public, iata ca stiinta mai are de descoperit multe secrete ale inca necunoscutei fiinte umane.