Ghetarii tropicali

           Între ghetarii tropicali si cei din regiunile temperate existã o diferentã esentialã. Fatã de variatiile de vreme ale anotimpurilor, comportamentul lor este absolut invers.

           Între ghetarii tropicali si cei din regiunile temperate existã o diferentã esentialã. Fatã de variatiile de vreme ale anotimpurilor, comportamentul lor este absolut invers. În timp ce ghetarul alpin se topeste în timpul verii, ghetarii tropicali se topesc în timpul sezonului umed (din noiembrie pânã în martie) în acelasi timp în care ei acumuleazã chiar zãpadã. Cu toate cã ghetarii tropicali reprezintã mai putin de cinci la sutã din ghetarii montani de pe planetã, prezenta lor este deosebit de importantã deoarece ei sunt cei care, prin topire, alimenteazã cu apã potabilã orase mari din America de Sud, ca La Paz, Lima sau Quito. Tot aceste ape actioneazã uzinele hidroelectrice ale oraselor si de aceea autoritãtile boliviene sunt nelinistite de reculul observat în ultimii ani. La cererea acestora, Institutul de Cercetare pentru Dezvoltare a studiat fenomenul. Þinând sub observatie, mai multi ani, un ghetar bolivian, echipa condusã de Pierre Ribstein a demonstrat cã umiditatea si nu temperatura este cea care determinã topirea acestor ghetari.
           Pe un ghetar – de orice fel – gheata se depune în amonte pe o zonã de acumulare, apoi coboarã încet într-o altã zonã în care se formeazã curentul. Cele douã zone sunt separate printr-o linie de echilibru în care cantitatea de apã pierdutã este egalã cu gheata formatã. Din 1980 reculul acestei linii situatã din ce în ce mai sus se traduce prin încãlzirea globalã a climatului.
           La tropice temperatura variazã putin de la un anotimp la celãlalt chiar dacã în cursul unei zile diferentele de temperaturã pot atinge 20 de grade. În schimb variatiile de precipitatii sunt foarte mari, 83 la sutã dintre acestea cãzând în anotimpul umed. Statia instalatã pe pantele ghetarului tropical bolivian Zongo, care se întinde la o altitudine situatã între 4900-6000 m la nord de La Paz, a mãsurat precipitatiile, temperatura, directia vântului, energia absorbitã de ghetar. Evaluând, de asemenea, torentul, a stabilit cã este de trei ori mai mare în timpul sezonului umed. Datele culese aratã cã, în timpul anotimpului uscat, energia solarã absorbitã de ghetar contribuie la trecerea apei din stare solidã direct în stare gazoasã. Încãlzirea climei contribuie deci la micsorarea torentului de apã si la o scãdere a precipitatiilor. Dupã glaciologi fluctuatiile climatice provoacã disparitia mantalei de zãpadã de la suprafata ghetarilor.