In culisele inteligentei emotionale

Emotiile ne impiedica, in cele mai multe cazuri, sa luam decizii rationale si eficace. Exista cercetatori care au studiat, in diverse situatii, modul in care emotiile isi pun amprenta in mod benefic asupra comportamentului nostru decizional. Studii deosebit de interesante care reevalueaza total eficacitatea comportamentului esential rational in rezolvarea problemelor cotidiene sau ale celor care apar in situatii speciale. Pentru a lua cele mai bune decizii in anumite momente susceptibile de a crea tensiune, sovaiala, frica etc. si pentru a realiza obiectivele propuse e nevoie de sange rece, de un bun control al emotiilor, de inteligenta, intuitie, cunoastere a datelor legate de rezolvarea problemei, de experienta.

Cei lipsiti de sensibilitate, curajosi, cu un IQ ridicat, au reusite remarcabile in viata personala si profesionala, un rol important in reusite, avandu-l inteligenta cognitiva – o fateta a celei globale – considerata a fi cel mai bun indicator predictiv in realizarea obiectivelor. Emotiile, considerate a fi un semn de slabiciune (produse de o regiune „primitiva” a creierului, denumita „creier reptilian”), nu fac altceva decat sa paralizeze ratiunea, capacitatea de a lua cele mai bune decizii intr-un timp cat mai scurt posibil (de care e responsabil cortexul prefrontal). O certitudine a majoritatii oamenilor de stiinta si a opiniei publice.

Dincolo de ratiune

    Exista insa in randul unor specialisti si o opinie diferita, in care accentul e pus si pe inteligenta interpersonala (relationala) si interpersonala (capacitate de introspectie), ambele purtand termenul generic de inteligenta emotionala (exista studii recente care au identificat zonele cerebrale si tipul de neuroni care o produc). O aptitudine dobandita cu un impact pozitiv major asupra sanatatii mintale, fizice, a reusitei profesionale si a relatiilor sociale.
   In opinia psihologului italian, Antonio Damasio, creierul inregistreaza experientele personale sub forma unor „harti”, unor tipare mnemotehnice pe care nu le constientizam. Cand ne aflam intr-o anumita situatie problematica, acestea sunt activate, creierul selectand-o partial sau total pe cea care corespunde situatiei respective pentru a elabora un raspuns adaptat acesteia, care sa orienteze corect decizia individului.

Cunoastere si autocunoastere

    Cercetatori americani de la Universitatile Yale si New Hampshire considera ca inteligenta emotionala a unui individ se dobandeste prin exercitii complicate, ce constau, in linii mari, in identificarea, selectia emotiilor personale, in intensificarea celor pozitive si inlaturarea celor negative (manie, frustrare, dezgust, rusine etc.) dar si ale celui (celor) care se afla in fata sa intr-o anumita situatie (o intalnire de afaceri, o confruntare etc.) emotiile acestuia fiind descifrabile prin interpretarea gesturilor, privirilor, a tonalitatilor vocii etc.). Odata stapanita aceasta deprindere, exprimarea unor emotii prin atitudine poate deveni o forta in rezolvarea problemelor cotidiene si ale celor care apar in situatii speciale.

Exemple concludente

    Un avocat, de pilda, isi poate folosi indignarea, tonalitatile vocii, gesturile pe care le considera oportune, pentru a pleda cat mai convingator.  Un alt exemplu il poate constitui atitudinea unui patron, intr-o situatie de criza, care ar trebui sa emita mesaje pozitive sub influenta emotiilor, perceptibile de angajatii sai, declaratiile reci, ferme, o atitudine imperturbabila putand sa-i inhibe, sa-i buimaceasca, sa le trezeasca nelinisti, sa le diminueze randamentul, capacitatea de a identifica solutii salvatoare si sa le induca o atentie globala superficiala. Cercetatorii de la Universitatea din Yale ofera un exemplu mai concludent, referitor la pompieri. In cazul in care actioneaza doar sub impulsul curajului, subevalueaza riscurile la care se expun, putand compromite actiunea de salvare a vietilor aflate in primejdie si propria lor securitate.
    

Am putea relata si cazul unui japonez care se afla pe o nava de razboi in flacari (in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial), in fata caruia se afla o lada cu munitie, avand o greutate de peste 200 kg. Explozia acesteia ar fi putut scufunda vasul. Cuprins de o panica extrema, a ridicat lada fara probleme si a aruncat-o in mare. Daca ar fi incercat s-o ridice calm, fara emotii, n-ar fi putut-o clinti. Spaima i-a mobilizat forta fizica cu mult peste capacitatea normala, frizand… paranormalul. Un fenomen greu explicabil, pe care specialistii il studiaza de multa vreme.

DORIN MARAN