De secole intregi poetii sau ganditorii se intreaba ce este dragostea, fara sa gaseasca un raspuns, in afara unor frumoase metafore. Pana la urma inefabilul, cum este si dragostea, nu are nevoie de definitii, chiar daca unii cercetatori se incapataneaza sa incerce sa afle modul in care ea poate fi explicata. Spre deosebire de azi, cand stiinta (cercetatorii) vrea sa ne convinga de faptul ca este in posesia tuturor adevarurilor de pe Pamant, in secolele trecute despre dragostea, acest inefabil farmec al existentei umane, au vorbit doar scriitorii, fie ei poeti sau dramaturgi. Astfel, William Shakespeare, unul dintre cei mai mari dramaturgi ai lumii scria in Hamlet: „Indoieste-te ca stelele stralucesc pe cer, ca soarele se misca, ca adevarul este o minciuna, dar nu te indoi niciodata ca iubesc”.
Scurt preambul literar
Pe de alta parte, Fiodor Dostoievski, cel mai mare prozator al tuturor timpurilor, spunea: „Ce este iadul? Este suferinta de a fi incapabil sa iubesti” (Fratii Karamazov). „Stiu din experienta ca poetii au dreptate: dragostea este eterna”, scria E.M. Forster in romanul Room with a View. In fine, Paolo Coelho scria in romanul Zahir: „Dragostea este o forta de neimblanzit. Cand incercam sa o controlam, ne distruge. Cand incercam sa o incarceram, ne inrobeste. Cand incercam sa o intelegem, ne simtim pierduti si confuzi”.
In cautarea secretului lui Polichinelle
In ciuda acestui avertisment sau adevar strict literar al lui Coelho, unii cercetatori se incapataneaza sa descopere ce este de nedescoperit: Ce este dragostea? Ei incearca sa descopere ceea ce este un mister de nepatruns. Intr-un dictionar literar conceput de Ambrose Bierce la cuvantul dragoste se scrie: „substantiv comun; o nebunie temporara vindecata de casatorie”. E de acord stiinta cu acest adevar? Nu, cercetatorii vor sa ne spuna mai mult.
Sporind ambiguitatea, un grup de neuro-fiziologi spanioli, vor sa demonstreze ca dragostea este insotita de o componenta biologica care influenteaza modul in care simtim acest sentiment, il aratam si ne comportam cand suntem marcati de el. Ar fi vorba despre o neuro-fiziologie a iubirii (?). Ceea ce, sa recunoastem, suna ca dracu, ca sa citam din clasici. „In iubire intervin mai multi factori, unii emotionali, pe care nu-i putem controla, cum ar fi pasiunea, si care dupa o vreme pot sa dispara, dar si elemente ce depind de noi, cum ar fi angajamentul fata de persoana iubita, explica plin de banalitati un oarecare Francisco Cabello, medic si psiholog spaniol, care tine sa ne asigure ca stiinta are un rol bine conturat in problemele sentimentale. Cercetatorul amintit mai spune ca exista zone in creierul nostru si anumiti neuro-transmitatori care se activeaza in prezenta unor stimuli si atunci se pun in miscare mai multe circuite ce concretizeaza experienta amoroasa, cum ar fi dopamina, circuitul opioid, zona pre-frontala a creierului si, mai ales, nucleul accumbens.
De exemplu, spune cercetatorul, „cu ajutorul imaginilor obtinute prin rezonanta magnetica functionala (fRMI), se poate face diferenta intre dragostea romantica si dragostea materna”, semnaleaza Cabello, care este convins ca a descoperit „substratul biologic la dragoste”, desi asta nu foloseste nimanui, nici macar celor care au fost, sunt si vor fi vreodata indragostiti. Conform unor descoperiri recente, factorul de crestere nervoasa (NGF) ajunge la un nivel ridicat atunci cand ne indragostim de o noua persoana, dar dupa un an acesta revine la nivelul initial. Explicatia vrea sa ne convinga de un secret pe care il stie toata lumea, un secret al lui Polichinelle. „Pentru a stimula secretia de dopamina – neuro-transmitatorul asociat cu placerea – este nevoie ca in viata noastra sa apara ceva nou”, crede un alt cercetator, probabil patit ca miliarde de alti barbati de-a lungul timpului. Pe de alta parte, cei care s-au indragostit recent prezinta niveluri de serotonina – hormonul relationat cu starea de fericire – cu 40% mai reduse decat ar fi normal, la fel ca si cei care sufera de tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC).
Truismele continua si atunci cand se incearca diferentierea intrei iubire si dorinta: Dar, oare, se poate face si diferenta intre dragoste si dorinta? „Imaginile obtinute prin fRMI arata ca centrii cerebrali ni se activeaza atunci cand vedem persoana iubita, dar acelasi lucru se intampla, cu rare exceptii, atunci cand privim o persoana care starneste in noi doar dorinta. Pare evident ca nu ne putem indragosti de o persoana pe care nu o dorim, in schimb putem dori o persoana pe care nu o iubim”, explica cercetatorul Francisco Cabello, confirmand ca „putem simti o atractie sexuala fata de o persoana care nu ne starneste vreo pasiune sentimentala”, lucru care, daca l-ar fi stiut, l-ar fi facut invidios chiar si pe Giacomo Casanova. Putem controla dragostea, o putem programa sau vindeca? Si de unde stiinta vrea sa ne convinga ca ea stie si poate totul, aflam ca ea mai are si scapari.
Intrebat daca exista medicamente care ne-ar putea vindeca de dragoste, cercetatorul spaniol raspunde foarte clar ca nu avem cum sa gasim asa ceva. „Industria farmaceutica nu a inventat nimic, probabil ca nici nu si-a propus, care sa ajute intimitatea, comunicarea in cuplu sau nivelul angajamentului”. Rasuflam usurati! Pentru ca exista si dragoste romantica, nu doar cea care se bazeaza strict pe sex, aceea promovata de revistele colorate pentru barbati sau femei. Si tot stiinta ne explica ce este aceea.
Potrivit unei teorii Sternberg, dragostea romantica are trei componente de baza, si anume: pasiunea, intimitatea si angajamentul/decizia. Pasiunea este declansata de atractia erotica. Intimitatea, bazata, printre alti factori, pe comunicare este, conform acestei teorii, senzatia ca ne simtim bine in prezenta persoanei iubite si ca ne este dor de ea cand nu este langa noi. In fine, angajamentul/decizia este rezultatul ideilor si comportamentelor pe care incercam sa le punem in practica pentru a mentine legatura cu persoana aleasa. Aceasta ultima componenta este singura care depinde de vointa noastra, ne spune cercetatorul.
Cu alte cuvinte, fiind vorba de instinct si pasiune, nu putem controla dragostea, orice ar fi ea. Vorba formatiei Haddaway care canta melodia What is Love? Baby, don’t hurt me! In fine, ca sa incheiem tot literar, sa mai pomenim despre o alta conotatie a dragostei, foarte des intalnita in literatura si ignorata complet de „neuro-fiziologii iubirii”. Aceea a dragostei ca o vanatoare, ca o relatie intre vanator si vanat. Deseori vanatorul devine la randul lui vanat, sau cum ar spune un barbat „Barbatul vaneaza femeia pana ea il prinde”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii