Un mare conflict la care au participat patru imperii s-a desfasurat intre 1853 si 1856, avand drept motiv principal administrarea unor teritorii turcesti de catre alte puteri, in conditiile in care Imperiul Otoman era in declin. Beligerantii au fost Imperiul Rus pe de o parte, adversarul fiind reprezentat de o alianta intre Imperiile Britanic (UK), Francez, Otoman, la care s-a alaturat si Regatul Sardiniei. Evident, in culisele razboiului a existat si o problema religioasa, caci alaturarea crestinilor occidentali cu musulmanii contra unor crestini ortodocsi (rusii) pare „oarecum bizara”.
Problema Orientului
„Ciudatenia” aliantei imperiilor catolice cu Imperiul Otoman contra Imperiului Rus poate fi deslusita prin actiunile lui Napoleon al III-lea, devenit din presedinte imparat al Imperiului Francez. Acesta a dorit sa fie protectorul crestinilor din teritoriile ocupate de turci. Pe de alta parte, Rusia credea ca daca devenise „Gardianul Europei” (echilibra balanta puterilor) si ajutase Occidentul impotriva Revolutiilor din 1848-1849, atunci va avea mana libera in raporturile cu otomanii. Dar Napoleon al III-lea s-a opus si atunci a intreprins cateva actiuni de forta in Marea Neagra (1853). La randul ei, Rusia voia protectoratul Moldovei si Tarii Romanesti („Valahiei”), principate ortodoxe. Astfel rusii au atacat un escadron turcesc (1852). Acesta a fost motivul pentru care Franta si UK au declarat razboi Rusiei, aliindu-se cu otomanii. Intensele negocieri diplomatice au fost zadarnice.
Armate rusesti (tar Nicolae I) au ocupat pozitii strategice la Dunare si s-au desfasurat batalii importante la Vidin, Calafat, Oltenita si-n Dobrogea. Dar principalele batalii s-au dus in Crimeea (1854-1855) – asediul Sevatopolului – si in alte zone precum Antalia, Caucaz, Marea Neagra, Marea Baltica, Marea Alba si Oceanul Pacific (lupte navale pentru Peninsula Kamceatka, cand rusii i-au invins pe francezi si britanici). Teatrul cel mai important al razboiului a ramas insa Crimeea, de unde si numele acestei conflagratii: „Razboiul Crimeei”.
In condiitiile in care rusii erau invinsi de aliati pe mai multe fronturi, cu toate victoriile lor asupra turcilor, Nicolae I si fiul si urmasul sau Alexandru al II-lea (domnie inceputa din martie 1855) au inceput discutiile pentru pace. Victoria aliatilor a fost consemnata prin Congresul si apoi Tratatul de la Paris (1856). Rusii pierdeau dreptul de a avea flota militara in Marea Neagra, iar protectoratul Moldovei si Tarii Romanesti revenea Imperiului Otoman. Dar istoria are meandre, caci dupa Razboiul franco-prusac (provocat tot de Napoleon al III-lea, care a abdicat la finele conflictului) francezii se impaca cu rusii, care-si restabilesc flota de razboi in Marea Neagra.
Un conflict militar modern
Razboiul din Crimeea a reprezentat si aparitia unor premiere de mare viitor, dandu-i caracteristicile unui razboi modern. Astfel, au fost folosite caile ferate si telegraful electric, fapt care a permis aparitia relatarilor documentare de la fata locului si primele fotografii de razboi. Medicul rus N.I. Pirogov („Parintele chirurgiei de campanie”) a dezvoltat un anestezic pentru operatii, s-au folosit plasturii si bandajele etc.
Britanicii au initiat categoria infirmierelor de razboi (prin Florence Nightingale si altele). Tarii rusi si-au dat seama ca au nevoie de profesionisti in armata si au desfiintat unele cutume medievale, precum serbia. Oricum, rusii au considerat ca Occidentul a tradat crestinismul aliindu-se cu turcii, tradare repetata dupa ce s-a intamplat in cruciada a IV-a la Constatinopol.
PAUL IOAN
Comentarii