Ipoteze

          Cronica poporului dac
          
          Suntem rezultatul amestecului autohtonilor daci cu soldatii (!?) romani cuceritori; dacii nu au avut o cultura spirituala solida, scriau cel mult cu un alfabet de imprumut. Totusi, exista argumente si dovezi materiale ca lucrurile nu stau deloc astfel; cel putin, asa sustine dr.

          Cronica poporului dac
          
          Suntem rezultatul amestecului autohtonilor daci cu soldatii (!?) romani cuceritori; dacii nu au avut o cultura spirituala solida, scriau cel mult cu un alfabet de imprumut. Totusi, exista argumente si dovezi materiale ca lucrurile nu stau deloc astfel; cel putin, asa sustine dr. Napoleon Savescu.
          
          Dr. Napoleon Savescu puncteaza fara tagada punctele de rezistenta, pe care orice istoric de buna credinta ar trebui sa le accepte. In primul rând, romanii (de fapt acele armate imperiale formate din semintii diferite) au cucerit doar 14% din teritoriul Daciei iar intentia nu era nici pe departe aceea de a absorbi un popor atât de mare si de temut, cum se dovedise cel stapânit la un moment dat de regele Burebista, egal al augustului Cezar, ci de a pune mâna pe bogatiile fabuloase, de care Roma avea nevoie ca de aer. Apoi, ocupatia romana a durat doar 165 de ani, peste o septime din Dacia – timp suficient, dupa grabitele teorii binecunoscute, ca autohtonii sa-si abandoneze limba si tot ce tinea de identitatea lor, ca sa preia rapid ceea ce le serveau niste militari mult incercati in campaniile de cucerire, dar reorientati brusc catre civilizarea si culturalizarea „barbarilor” traitori prin munti si-n margini de paduri. Oameni care, pe de alta parte, trebuie sa fi fost discipoli sârguinciosi, ca sa-si arunce propria limba (dar si scriere!) in uitare, pentru a o prelua pe cea a cuceritorilor. Si argumentele pot continua, chiar citând numele unor ilustri istorici, ce azi sunt in mod tendentios trimisi la index: Iorga, Nicolae Densusianu ori anticii Criton, Ovidiu, Herodot s.a.
          
          Placutele de plumb de la Sinaia
          
          Uluitoarea arhiva ce poate descrie insasi cronica Daciei a avut si inca are un destin cel putin bizar. Nu se stie clar de unde provin placutele. Se vorbeste doar despre peste 500 de piese, din care au ramas astazi, la fel de ignorate, circa 40, depozitate la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” si inca atâtea fotografii realizate cu o jumatate de veac in urma de ing. Dan Romalo, devotat cercetator al insolitei arhive. Initial, se spune, tablitele erau din aur, dar regele Carol I a dispus topirea lor, nu inainte de a li se fi facut copii in plumb. Ele contin numeroase imagini si texte scrise intr-o limba nedescifrata, insa presupusa a fi limba daca. Aparent, este vorba despre alfabetul grecesc, totusi exista si semne in plus, fara legatura cu acesta. Pe de alta parte, intre piesele care nu au disparut, au ramas câteva de dimensiuni mai mici, cu structura metalografica foarte complexa, specifica unor aliaje antice. Placuta nr. 22 a fost expertizata, de altfel, la Universitatea Oxford si s-a confirmat vechimea ei multimilenara.
          
          O bizara conspiratie a tacerii
          
          Suspiciunea de fals nu pare deloc greu de inlaturat. La o prima citire, cercetatoarea Aurora Petan – care a prezentat aceasta „cronica in plumb” la Academia Româna – a identificat numeroase antroponime si toponime dacice, romane, celtice, scitice etc., referiri la evenimente politice sau religioase, in sprijinul textelor venind reprezentarile imagistice, la fel de bogate in detalii, ca un veritabil discurs narativ. Interesant este si ca unele informatii identificate pe tablite au confirmat descoperiri arheologice facute mult mai târziu: planul cetatii Sarmizegetusa Regia, forma templelor, colonada de la poarta de est si altele. Daca la problema disparitiei fara urme (?) a peste 92% din fabuloasa arhiva e mai greu de gasit explicatii, intrebarea cea mai de bun simt care urmeaza este de ce istoricii nostri români ignora sau ocolesc acest subiect. Interese ca despre un asemenea tezaur spiritual sa nu se vorbeasca oficial, ba chiar sa fie „uitat”, sunt uriase. Avem chiar informatii despre presiuni mari exercitate asupra unora dintre cei ce au „indraznit” sa sparga zidul tacerii. In alta ordine de idei, se pare ca, pe teritoriul României mai exista chiar piese originale de aur, netopite. In fine, mai amintim spusele dr. N. Savescu, un mare sufletist, care a cumparat o asemenea tablita tocmai in America, de la… un bulgar. Dupa cum se vede, daca o parte a istoriei vechi e greu de cunoscut, unii fac astazi tot posibilul sa o incâlceasca si mai mult. Se va fi gasind totusi un temerar care sa taie nodul gordian?