Rapiti de OZN-uri

Cazul Walton ramâne controversat
          
          Pentru a examina, cu maxima obiectivitate, un fenomen de tipul rapirilor OZN, trebuie puse în balanta toate dovezile si opiniile existente, atât cele care-l confirma cât si cele care-l contesta. Nu este un exercitiu foarte simplu, asa cum se va vedea si din analiza facuta, unui caz cunoscut, de catre psihologul american Loy Lawhon, investigator OZN si fost director, la nivel de stat, în cadrul MUFON.
Cazul Walton ramâne controversat
          
          Pentru a examina, cu maxima obiectivitate, un fenomen de tipul rapirilor OZN, trebuie puse în balanta toate dovezile si opiniile existente, atât cele care-l confirma cât si cele care-l contesta. Nu este un exercitiu foarte simplu, asa cum se va vedea si din analiza facuta, unui caz cunoscut, de catre psihologul american Loy Lawhon, investigator OZN si fost director, la nivel de stat, în cadrul MUFON.
          
          Lawhon s-a oprit asupra vechiului si bine cunoscutului caz de rapire a lui Travis Walton, pe care l-am mai prezentat în paginile revistei Magazin. În seara zilei de 5 noiembrie 1975 o echipa de sapte taietori de lemne, condusa de Michael H. Rogers, se întorcea, într-o camioneta, acasa în Snowflake (Arizona). Au vazut într-un luminis plutind, aproape de sol, un enorm disc luminos. Au oprit, iar Travis Walton, atunci de 22 de ani, s-a apropiat de obiect. Un fascicul orbitor de lumina l-a doborât, iar tovarasii sai, îngroziti, si-au cautat scaparea demarând în tromba. Peste câteva minute, când si-au mai revenit, s-au întors, dar Walton, ca si obiectul, disparusera.
          Au fost alertate imediat autoritatile, a urmat o cautare intensa. Întrucât Walton nu era nicaieri, s-a deschis o ancheta, banuindu-se ca tovarasii sai l-au omorât. Dar Walton a reaparut dupa cinci zile, într-o localitate apropiata. El a spus ca între timp a fost sechestrat într-o nava extraterestra, furnizând si numeroase detalii.
          Mai multi specialisti OZN au investigat cazul si l-au considerat autentic; scepticii au spus însa ca a fost o înselatorie, facuta de întreaga echipa, probabil pentru faima sau bani.
          
          Ce spune detectorul de minciuni?
          
          Scepticii au afirmat ca, desi Walton sustinea contrariul, el si familia lui erau fani OZN. Duane Walton (care facea parte si el din echipa) a declarat unui investigator ca fratele sau Travis i-a spus, nu o data, ca daca se va întâlni cu un OZN, se va duce sa-l vada cât mai de aproape. A spus asta si mamei lor. În plus, cu câteva saptamâni înainte, Travis Walton si Mike Rogers vazusera la televizor un film despre un caz de rapire OZN. Scepticii mai spuneau ca la testele cu detectorul de minciuni, la care au fost supusi toti membrii echipei, imediat dupa incident, rezultatele au fost neconcludente. Cât despre Travis, testul cu poligraful, efectuat imediat dupa reaparitia lui, l-a facut pe examinatorul John McCarthy sa afirme ca totul e o înscenare.
          Da, spun sustinatorii autenticitatii cazului, dar în perioada aceea Travis era într-o stare de extrema agitatie, ca urmare a incidentului prin care trecuse. În februarie 1976 Travis si Duane s-au supus din nou detectorului de minciuni, cu George Pfeifer, care a atestat ca amândoi spuneau adevarul. Travis a sustinut mai târziu ca McCarthy pornise de la bun început cu convingerea ca el minte. Mai mult, ulterior s-a aratat ca metoda folosita de McCarthy nu era de încredere. În 1993 Travis, Mike si un alt membru al echipei au fost supusi de Cy Gilson, unui alt test, mult mai sigur, cu detectorul de minciuni, care a atestat din nou ca erau sinceri. Scepticii raspund la aceasta ca dupa douazeci de ani de la întâmplare, testul nu mai e concludent.
          
          O înselatorie pentru ratiuni financiare?
          
          Scepticii afirma ca întreaga istorie a fost inventata din ratiuni financiare. Echipa, care lucra pentru Forest Service la curatarea padurii de cazaturi, era întârziata fata de termenele din contract si trebuia sa gaseasca o scuza pentru a nu fi penalizata. Cei ce cred în autenticitatea cazului raspund ca penalitatile în cauza erau mici, iar întârzierea se datora faptului ca echipa avea si alte angajamente, mult mai bine platite. De altfel Forest Service i-a mai încredintat ulterior si alte comenzi.
          Scepticii mai acuza ca Travis a primit 5000 de dolari de la revista The National Enquirer, care de altfel fixase si un premiu pentru cea mai buna istorie OZN a anului. În plus, Travis a scris o carte si, mai târziu, s-a facut si un film dupa aceasta întâmplare. Raspunsul a fost ca nimeni nu putea prevedea dintru început succesul comercial al unei astfel de întâmplari ori sansele ecranizarii…
          Oricum, cazul ramâne unul exceptional, iar disputele în jurul sau probabil nu se vor stinge înca mult timp.