In urma cu trei luni va informam despre proiectul „Mars 500”, ce viza simularea unei misiuni cu echipaj uman spre Marte. Ne refeream tot atunci la riscul ca temerarii care au ales sa infrunte dificultatile unei totale recluziuni sa paraseasca mai devreme „naveta”, amenajata intr-un hangar de langa Moscova, din cauza unor posibile disensiuni. Ei, bine, nici un fel de probleme nu au fost semnalate, iar dupa mai bine de o suta de zile petrecute departe de lume, cei sase „martieni” au revenit printre noi… Cand cosmonautii virtuali au intrat in modul, spre a-i ajuta pe medici sa studieze aspectele medicale si psihologice implicate de un zbor spatial de lunga durata, imprejurimile Moscovei erau inca acoperite cu zapada. Acum, ei au iesit in plina verdeata si sub o caldura torida, bucurandu-se din plin de frumusetea naturii terestre, dupa ce au simtit pe pielea lor, timp de 105 zile, ce inseamna claustrarea si monotonia inerente unui voiaj spre astre.
Repetitia generala a avut succes
Echipajul, care a inclus patru rusi, un francez si un german, a impartit un „living” lung de 22 metri si lat de 4, cei sase membri putandu-se retrage, pentru intimitate, in dormitoare nu mai mari de 9 metri patrati. Dar, in ciuda conditiilor dificile, „astronautii” s-au descurcat de minune si au colaborat foarte bine. In interiorul navetei, ei au fost supusi unor nenumarate teste si expusi unor scenarii periculoase, dar oricand posibile, in cazul unei calatorii reale spre „planeta rosie”. Printre acestea s-au numarat lansarea, posibile accidente survenite pe parcursul voiajului, sosirea, amartizarea, plecarea de pe Marte si lungul drum spre casa. Sarcinile pe care „cei sase magnifici” le-au indeplinit au fost similare cu cele pe care le-ar fi avut intr-o situatie reala – urgente simulate si intarzierea de 20 de minute a transmiterii semnalelor intre Pamant si nava, cauzata de departarile uriase. Cei doi „straini”, Oliver Knichel si Cyrille Fournier au tinut, pe tot parcursul experientei lor, jurnale in care si-au notat senzatiile si trairile.
La iesirea din naveta, Knickel a declarat presei ca echipajul – care i-a mai inclus pe cosmonautii Serghei Riazanski si Oleg Artemiez, pe doctorul Alexei Baranov si pe psihologul Alexei Sapkov, a simtit o oarecare „melancolie” spre sfarsitul experientei. „In ultima zi de izolare, cu un ochi plangeam, cu altul radeam. Nici unul nu a vazut iesirea ca pe o eliberare finala si n-a numarat secundele pana cand usile modulului se vor deschide. A fost ca o intoarcere din vacantele copilariei”. Knickel a mai precizat, in cadrul unei conferinte de presa, ca pe parcursul lunilor de totala izolare, conceptul lor asupra timpului s-a schimbat radical. „Trebuie sa admit ca am pierdut complet notiunea scurgerii timpului, pe termen lung. Desi n-am vazut Soarele in toata aceasta perioada, aveam inca perceptia momentelor zilei – stiam cand ar trebui sa fie dimineata si cand ar trebui sa fie seara, in functie de cat de obositi eram. Dar n-am avut idee despre perioada de timp petrecuta in interiorul modulului. Ni s-a parut ca au trecut doar trei sau patru saptamani, dar calendarul dovedeste ca au trecut 105 zile”, a precizat el.
Aceasta nu este insa decat repetitia generala pentru un alt experiment, care va debuta la inceputul anului viitor. Atunci, alti sase „astronauti virtuali” vor fi izolati in acelasi modul, pentru a experimenta o misiune completa, de 520 de zile, catre Marte. Ambele studii fac parte din programul Mars 500, pus la punct de Agentia Spatiala Europeana si Institutul de Cercetari Biomedicale din Rusia.
GABRIEL TUDOR
Comentarii