De la Fidias si da Vinci incoace, atingerea perfectiunii fizice a reprezentat un ideal, nu doar pentru artisti, ci si pentru oamenii de stiinta. Lucru firesc, daca ne gândim ca orice pamântean ar vrea sa aiba un trup de efeb si capacitati fizice iesite din comun. Desigur, de la dorinta de a fi un „Superman” si pâna la realizarea ei este, pentru cei mai multi dintre noi, un drum aproape imposibil de strabatut. In plus, atingerea unei astfel de performante implica – si asta o poate spune orice atlet – eforturi supraomenesti, privatiuni si multa tenacitate. Ce ati spune insa daca ati afla ca intr-o zi, gratie manipularii genetice, toti urmasii nostri vor deveni niste oameni perfecti?
Se pare ca ziua respectiva nu este deloc atât de indepartata precum am putea fi tentati sa credem. Progresele realizate de genetica permit savantilor sa estimeze ca, nu mai departe de câteva decenii, fiinta umana va dobândi puteri la care astazi nici nu avem curajul sa visam. „Imaginati-va un om cu forta fizica a unui campion de haltere si cu rapiditatea unui recordmen la atletism.
O asemenea combinatie pare de neconceput si totusi, in viitor, ea ar putea fi realizabila”, este de parere Richard Hanson, profesor de biochimie la Case Western Reserve University, din Cleveland, Ohio. Savantul american are si argumente pe care sa-si bazeze opinia. Sub conducerea sa, o echipa de geneticieni a reusit sa puna la punct o rasa de cobai al caror echivalent uman ar avea, spun ei, abilitati similare cu faimosul ciclist Lance Armstrong, fara insa sa recurga si la substante dopante…
Urmasii nostri nu vor obosi niciodata
Rozatoarele de laborator aparute prin manipulare genetica cresc mult mai mari decât cobaii obisnuiti, iar forta lor fizica pare de-a dreptul incredibila, gratie metabolismului imbunatatit. Astfel, cobaii mutanti pot alerga kilometri intregi, la o viteza de 20 metri pe minut, pâna la sase ore, fara oprire. „Din punct de vedere metabolic, singura fiinta umana cu care pot fi comparati acesti cobai este ciclistul Lance Armstrong, in zilele lui de glorie. Ei utilizeaza in principal acizi grasi, pentru obtinerea de energie si produc extrem de putin acid lactic, substanta responsabila pentru oboseala resimtita in urma unui efort”, precizeaza Hanson, in articolul publicat pe aceasta tema in Journal of Biological Chemistry. In plus, cobaii modificati genetic ajung la dimensiuni de aproape doua ori mai mari decât cei obisnuiti si pot consuma cu pâna la 60% mai multa hrana decât acestia, ramânând totusi supli si vigurosi.
Mutantii traiesc mai mult, iar cercetatorii au mai demonstrat si ca femelele au capacitatea de a se reproduce pâna la vârste catalogate de ei ca „inaintate”: „Unele femele au avut pui la doi ani si jumatate, ceea ce reprezinta o capacitate uluitoare, daca tinem seama de faptul ca la cobai perioada de fertilitate inceteaza dupa vârsta de un an.”
Performanta savantilor din Ohio reprezinta incununarea a cinci ani de cercetari si experimente, ce au vizat descifrarea functiilor fiziologice si metabolice ale unei enzime numite PEPCK-C. Descoperita in 1955, aceasta enzima influenteaza in mod fundamental metabolismul organismului, astfel incât, gratie ei, cobaii mutanti se bazeaza doar pe acizii grasi, ca sursa de energie in timpul eforturilor fizice intense, in vreme ce animalele obisnuite trec rapid de la folosirea acestor acizi, la utilizarea glicogenului din muschi, drept combustibil; faptul duce insa la cresteri considerabile ale nivelului de acid lactic in sânge si la scaderea capacitatilor fizice.
Vestea buna este ca specialistii au identificat gena responsabila de producerea enzimei-minune, o gena care isi are corespondent la om, si probabil ca nu peste multa vreme vom asista la aparitia unor fiinte umane care sa nu oboseasca, practic, niciodata…
GABRIEL TUDOR
Comentarii