Particula Higgs cronica unei descoperiri (de mult) asteptate

          In orice domeniu al stiintei – in particular in Fizica – exista descoperiri care..

          In orice domeniu al stiintei – in particular in Fizica – exista descoperiri care… sunt acolo, toti stiu ca trebuie sa fie facute intr-o zi si le asteapta cu mai multa sau mai putina rabdare. Dar nimic nu egaleaza probabil infrigurarea cu care intreaga lume a fizicienilor asteapta de peste 30 de ani „sa vada” asa numita particula Higgs, anuntata recent, inclusiv de marile agentii de presa si de marile ziare si reviste ale lumii. Cum de a ajuns aceasta „particula a lui Dumnezeu”, cum i s-a spus, la o asemenea celebritate inca inainte de a „se fi nascut”? Iata pe scurt una din cele mai frumoase pagini pe care secolul 20 le-a scris in istoria Fizicii si, in fond, a cunoasterii omenesti.
          
          De ce suntem… grei?
          
           V-ati intrebat vreodata de ce corpurile au masa? Daca nu, sa stiti ca nu sunteti singurii! De-abia când a ajuns „la maturitate”, Fizica si-a pus o asemenea intrebare. De ce exista particule fara masa, cum sunt fotonii sau neutrinii, si particule cu masa? Si cum ajung acestea din urma sa aiba masa? Raspunsul l-a dat fizicianul englez Peter Higgs in 1964. Era insa atât de neasteptat incât prima revista de fizica la care trimisese articolul spre publicare i l-a refuzat ca… fara sens. Pentru ca el pretindea ca ar exista o particula „speciala”, denumita astazi bozonul, sau particula Higgs, care ar inzestra cu masa toate celelalte particule. Ca si cum totul ar „pluti” intr-o mare de nevazute particule Higgs si, atrase intr-un fel de vârtej, celelalte particule din lume ar iesi de acolo având o masa! „Mecanismul Higgs” prin care toate corpurile din natura – de la electroni la noi, oamenii – ajung deci „sa fie grele”, avea sa se potriveasca perfect cu toate teoriile si modelele care isi propuneau sa explice structura materiei. Numai ca mai ramânea un amanunt esential: aceasta particula trebuia totusi observata, descoperita, si experimental!
          
          Unde sa cautam?
          
           Aceasta a fost una din primele intrebari la care trebuia sa raspunda fizicienii. Extrem de masive, existând doar virtual, particulele Higgs, daca apar, o fac doar pentru intervale de timp incredibil de mici. Sperantele fizicienilor au renascut din momentul când s-a dat in functiune la CERN, binecunoscutul Centru European de Cercetari Nucleare de la Geneva, LEP, marele accelerator cu o circumferinta de 27 km, in care se ciocnesc electroni cu pozitroni la energii extrem de mari. LEP a fost de altfel la baza Premiului Nobel obtinut de Carlo Rubbia si Simon van de Meer in 1984, când au observat aici alte particule elementare devenite celebre de multa vreme: W si Z. Si tocmai „alaturi” de ele s-au gândit fizicienii sa caute bozonul Higgs.
          
          Drumul spre Premiul Nobel.
          
           Inceput in 1964, cu articolul lui Peter Higgs, acest drum – care, in cazul confirmarii definitive a existentei bozonului care ii poarta numele, va duce direct (si imediat!) la Premiul Nobel – a intrat in linie dreapta in ziua de 5 septembrie 2000. Când, „impingând” pâna la limite extreme energia din tunelul LEP, ca intr-o adevarata cursa de Formula 1, au fost observate particule având masa prevazuta de teoreticieni pentru bozonul Higgs. Daca rezultatele se vor confirma, fizicenii vor rasufla usurati: aceasta va fi dovada atât de asteptata ca teoriile lor sunt corecte si ca Universul poate fi inteles si explicat asa cum a facut-o Fizica de 2000 de ani incoace. Iar Profesorul Higgs, la cei 71 de ani ai sai, isi va primi probabil rasplata la care viseaza orice om de stiinta din lume!* Inaugurat oficial o data cu caderea zidului Berlinului, LEP, cea mai mare „masina a fizicii” din toate timpurile, se inchide. Este adevarat, pentru a lasa locul unui alt urias accelerator, LHC, in care in loc de electroni si pozitroni se vor ciocni hadroni, particule mult mai grele si capabile sa furnizeze energii mult mai mari. Si totusi… se va inchide. Luând cu el o superba epoca de sfârsit de mileniu a fizicii energiilor mari. Daca am fi la Olimpiada, am spune ca LEP a intrat pe ultima sa linie dreapta. Si, la fel ca un mare atlet care isi aduna toate puterile, toata energia, toata concentrarea si câstiga atunci când nimeni nu se mai asteapta, LEP se desparte de noi si, impreuna ne despartim de acest formidabil secol 20 cu una dintre cele mai fundamentale descoperiri la care au visat vreodata oamenii de stiinta. Mai trebuie o ultima confirmare. Asa ca, s-ar putea ca la 2 octombrie tehnicienii sa nu mai coboare in tunelul LEP pentru a incepe demontarea sa…