Pare destul de greu de crezut, dar in curand omul va putea sa converseze cu animalele, in limba lor. Nu direct, ci folosind un fel de „translatori”: roboti creati de cercetatori dupa chipul si asemanarea fapturilor pe care ne-am obisnuit sa le numim si necuvantatoare. Mai mult decat atat, mesajele comportamentale atat de importante in lumea animala vor fi descifrate tot prin intermediul creaturilor artificiale.
Balul fazanilor
La prima vedere pare o jucarie: o fazanita asezata pe un vagonet care ruleaza pe sine si avand fixata pe ceafa o mica antena. Datorita acesteia, se controleaza de la distanta miscarile complexe ale pasarii-robot, al carei corp este plin de motorase minuscule. Miscari programate in prealabil, pentru a fi identice cu cele ale animalelor reale. Scopul principal nu este altul decat sa se testeze reactiile masculului ispitit astfel de o parada nuptiala. Si nu numai ispitit, ci cazut chiar in insolita capcana, dovada fiind dansul specific pe care il incepe, cu frumosul penaj al cozii desfacut in evantai.
Ideea si punerea ei in practica ii apartine americancei Gail Patricelli, biolog la Departamentul de evolutie si de ecologie din Universitatea California, demersul nefiind deloc simplu. Pentru a arata ca este regele balului, fazanul mascul isi umple cu aer un buzunar de dimensiuni considerabile aflat la nivelul esofagului, apoi il goleste brusc, cu zgomot asemanator destuparii unei sticle. Totul dureaza doar trei secunde, dupa care „doamnele” seduse trebuie sa-si aleaga perechea.
Semnale de alarma
Ceea ce nu se cunoaste este modul de optiune al fazanitei, iar Gail e convinsa ca robotul sau ii va oferi cheia limbajului comportamental al speciei. Totusi, tehnica pacalirii animalelor cu ajutorul unora false nu e noua. In anii 1940, etologul David Lack observa ca botgrosii ataca orice pasare cu pene rosii care ii incalca teritoriul, insa nu reactioneaza la prezenta altor specimene; chiar la vederea unui singur fulg rosu, botgrosul devine agresiv.
Pornind de aici, s-a observat ca reactiile comportamentale sunt insotite de anumite semnale sonore, cunoscute de toti congenerii. Foarte interesant e amanuntul ca, unele reactii spontane, neprecedate de „ritualul” unor miscari precise, pun in garda intregul grup din care face parte exemplarul respectiv. De pilda, la porumbei apare in mod frecvent semnalul de alarma care determina punerea la adapost a stolului. Si aici raman insa deocamdata cateva necunoscute esentiale, privitoare la postura fata de care animalele devin cu adevarat sensibile.
„Teleasti” cu fulgi si blana
De ce nu s-a recurs la animale-robot pana acum? Pentru ca nu exista tehnologia necesara construirii lor, pana in anii 1990. Pe langa biorobotica si informatica, nanotehnologiile castiga teren in etologie. Cercetatorii danezi au realizat chiar o albina mecanica, din alama acoperita cu ceara si cu o lama de ras pe post de aripa (unica). Dusa intr-un stup si facuta sa-i vibreze fie doar aripa, fie doar corpul, ei au cules informatii pretioase despre felul in care albinele reale comunica despre depistarea unor surse de hrana.
Ce ne rezerva viitorul? Cunoscandu-se codurile de comunicare intre animale, se va putea controla comportamentul acestora si vor fi determinate sa execute anumite operatiuni. Deja o realizare importanta este Insbot, minirobotul acoperit cu feromoni care „pozeaza” in gandac de bucatarie, atragandu-i pe cei reali in locuri unde nu merg de obicei. In fine, sa mai mentionam ca, daca fabricarea unui animal-robot e prea complicata, animalele speciei testate sunt puse sa-si priveasca la televizor congenerii. Scopul scuza mijloacele!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii