La Muzeul american de istorie naturala din New York, toata elita orasului a venit s-o vada, anul trecut, pe frumoasa Tisley Mortimer. De fapt, nu chipul ei seducator a constituit miza acestui pelerinaj, ci salul auriu care-i cadea pe umeri. Dar nu orice sal ci unul confectionat din fire de paianjen. O seara mondena in care prezentarea acestei bijuterii textile, unice in lume care urma sa ramana intr-o vitrina a muzeului, a facut furori. Un sal lung de 3,4 metri si lat de 120 metri tesut din matasea paianjenului nefil din Madagascar, evaluat la jumatate de milion de dolari.
In urma cu 5 ani, englezul Simon Pears, istoric de arta expert in textile, instalat in Madagascar, l-a intalnit aici pe designerul american Nicholas Godley. A urmat descoperirea unei masini de extras matasea de paianjen a carei istorie l-a fascinat.
O poveste cu suspans si epilog
In 1710, un naturalist francez publica un tratat legat de matasea de paianjen. Acesta recolta gogoase de paianjeni, le fierbea, le usca, apoi le tesea confectionand manusi si ciorapi. Din nefericire, nu s-au pastrat aceste confectii. In 1890, un alt francez se intereseaza in insula de aceasta materie prima. Construieste o fabrica si o crescatorie. In 1900, prezinta la Expozitia Universala din Paris un baldachin din pretioasa matase. O adevarata opera de arta din care au mai ramas cateva fragmente.
Fascinati de atelierele sale, Pears si Godley i se alatura pentru a invata meserie.
Cresterea insectelor, o activitate de secole, se dovedeste a fi mult mai complexa decat isi inchipuiau. Si asta din mai multe motive. Femelele produc matasea doar in anotimpul ploilor, din octombrie pana in iulie. Daca ploua prea mult, firele devin lipicioase si deci inutilizabile. Pentru a le intretine, e nevoie sa fie alimentate cu prazi vii, produse si ele in crescatorii. Mesele sunt insa un adevarat cosmar. Paianjenii carnivori nu suporta ca un congener sa apara la masa lor. Daca se intampla, il devoreaza. In aceste conditii, cresterea acestor insecte canibale devine o mare problema. Se impunea, asadar, o noua strategie.
In fiecare dimineata 70 de barbati inarmati cu plase erau mobilizati pentru a recolta paianjenii care isi intindeau panzele intre firele electrice din Antananarivo, capitala malgasa si prin zonele apropiate. In zilele norocoase, reuseau sa captureze aproximativ 3000 de exemplare. Acestea au fost plasate in dispozitive speciale pentru recoltarea firelor, acestea fiind apoi impletite in 24. Rezultatul: un sal superb, decorat cu motive traditionale malgase la care au contribuit timp de 4 ani peste 1 milion de paianjeni, cei 70 de vanatori si 12 tesatoare. Si asta timp de 4 ani!
DORIN MARAN
Comentarii