Candva unul dintre cele mai mari lacuri din lume, cu o suprafata de 68.000 km patrati, Marea Aral a trecut printr-o profunda transformare, in ultima jumatate de veac, ajungand astazi sa se mai intinda pe doar 10% din suprafata initiala. Specialistii sunt de parere ca daca acest proces va continua, marea ar putea sa dispara complet, in doar cativa ani. Un exemplu dramatic, ce arata unde pot duce actiunile iresponsabile ale oamenilor si un avertisment pentru viitor… Industria piscicola din regiune, candva prospera, a disparut aproape total, generand somaj si dificultati economice. In plus, zona este afectata de poluare, fapt ce are consecinte serioase asupra sanatatii locuitorilor. Retragerea masiva a apelor a provocat si schimbari climatice, verile devenind mai calde si mai uscate iar iernile mai reci si mai lungi.
Razboaiele pentru apa nu sunt departe
In Kazahstan se fac eforturi pentru stoparea acestei situatii. Un baraj a fost construit aici in 2005 iar pana in 2008 nivelul apei crescuse cu 12 m. Salinitatea de asemenea a scazut iar pestii pot gasi iar conditii propice de viata. Dar este doar o picatura intr-un pahar, fiindca expertii in mediu apreciaza ca soarta Marii Aral ar fi deja pecetluita si singurul lucru care se poate face este doar prelungirea unei morti anuntate. De ce s-a ajuns aici? In anii ’50 in aceasta parte a Asiei Centrale a inceput construirea unor canale de irigatii pentru campurile de bumbac, proiect de anvergura care a folosit apele fluviilor care se varsau in Marea Aral.
Astfel, in 1960, deja 60 milioane kilometri cubi de apa nu mai ajungeau in bazinul marii, ci in sistemele de irigatie. Prost concepute, acestea nu erau fiabile, permitand apei sa se scurga in pamant sau sa se evapore. Intre 1961 si 1970, nivelul marii a scazut cu 20 cm pe an, in anii ’70 cu 50-60 cm pe an iar dupa 1980 cu aproape 90 cm pe an. Iar apa a continuat sa fie folosita pentru irigatii, productia de bumbac dublandu-se in aceasta perioada.
Recent, secretarul-general ONU, Ban Ki-moon, a efectuat o vizita in Asia Centrala si s-a declarat socat de amploarea tragediei, numind-o „unul dintre cele mai grave dezastre ecologice din lume”. Marea pe care odinioara pluteau sute de vase de pescuit este astazi o imensa intindere de nisip si practic in locul Aralului au aparut trei lacuri distincte, cel mai mare avand o suprafata de 4000 km patrati si o adancime maxima de 42 m, fata de peste 100 m, cat era candva. Peisajul este terifiant, parand decupat dintr-un film science-fiction apocaliptic: peste dunele de nisip zac carcasele metalice ruginite ale vapoarelor pline candva de peste, carcase pe langa care isi gasesc adapost, in fata Soarelui coplesitor, camilele, neinvinsele corabii ale desertului. „Ii rog pe toti liderii regionali sa se aseze la masa negocierilor si sa ia masurile ce se impun pentru stoparea, in al doisprezecelea ceas, a acestei calamitati ecologice”, a declarat Ban, aflat in orasul Nukus, capitala regiunii autonome Karakalpak.
In ultimii ani, din cauza scaderii continue a nivelului apei in Marea Aral, tarile vecine, Uzbekistan si Tadjikistan, s-au acuzat in repetate randuri de distrugerea habitatului, fiecare solicitand sa aiba mai mult acces la resursele de apa, tot mai sarace. „Concurenta pentru apa tinde sa devina cauza unui conflict, motiv de saracie si de nemultumire pentru localnici. Pe acest fond, violentele ar putea creste si de asemenea fundamentalismul islamic ar putea inregistra o recrudescenta ingrijoratoare”, a declarat un inalt oficial ONU. Inca un semn ca „razboaiele pentru apa”, profetite de cei ce avertizeaza asupra efectelor incalzirii globale, sunt mai aproape decat ne-am putea astepta…
GABRIEL TUDOR
Comentarii