Primele imagini ale Caii Lactee transmise de Herschel, telescopul european care a fost lansat cu sonda spatiala purtand acelasi nume, in primavara anului trecut, au ajuns pe Pamant. Marele recensamant al stelelor poate incepe.
Sunt cunoscute si totusi… Dupa decenii de observatii si perfectionare constanta a instrumentelor, principala activitate a galaxiei noastre, adica formarea stelelor, ramane cvasicunoscuta. Cate dintre ele se strang in banda Caii Lactee? Sunt mici, asemanatoare Soarelui, sau mai mari?
Sunt reunite in grupuri? Au aceeasi marime ca la nasterea lor? O seama de intrebari la care satelitul Herschel lansat de Agentia Spatiala Europeana (ESA) a carui faza de teste s-a finalizat, ar trebui sa raspunda la aceste intrebari. Primele imagini trimise de acest telescop sensibil la unde submilimetrice sunt spectaculoase si promitatoare. Care a fost tinta predilecta a telescopului? Norii moleculari intunecati si reci situati in planul Caii Lactee, acolo unde se nasc stelele. Temperatura oscileaza aici intre -260ºC si -173ºC. Fiecare centimetru cub de spatiu contine aproximativ 1 milion de molecule de gaz si mult praf. Un mediu dens si rece.
Drumul spre lumina
Nasterea unei stele urmeaza grosso modo 3 etape: mai intai, un fragment de nor molecular se izoleaza, apoi sub efectul propriei sale greutati, se prabuseste in el insusi. Aceasta contractie, duce la o crestere a temperaturii ce provoaca reactii nucleare in inima stelei, care incepe sa straluceasca, devenind astfel vizibila. In acest stadiu stelele au fost deja reperate de Herschel in timp ce erau inca vizibile pentru telescoapele optice. Asadar, Herschel si-a inceput observatiile din timpul fragmentarii norului. In timpul acestei faze, regiunea care se izoleaza incalzeste usor praful dimprejur care incepe sa emita unde submilimetrice de slaba energie. Acest praf al anvelopei stelare indica marimea stelelor la nasterea lor.
Turbulenta si izolare
Stelele au la nastere, marimi si greutati diferite (intre 0,1 si 1 din masa Soarelui). Unele reusesc sa-si mareasca volumul. Altele, nu. Aceasta diversitate de marimi depinde de fragmentarea norului si a rezervelor de gaz. Toate observatiile indica faptul ca norul molecular e un mediu turbulent. Aceasta turbulenta ar putea izola fragmente mai mult sau mai putin groase, purtand o parte mica din ele spre regiuni in care materia e abundenta, unde isi maresc volumul prin acretie (captare de materie cosmica). Doar cele care raman in acelasi loc isi pastreaza masa de origine.
Herschel ar trebui sa completeze cunostintele despre functionarea acestor mase uriase de cel putin 8 ori mai importante decat cea a Soarelui. Cu cat o stea e mai mare, cu atat isi arde mai repede combustibilul. De-a lungul existentei ei, ejecteaza cu putere o parte din materia sa sub forma de flux permanent, denumit vant stelar. Apoi explodeaza, imprastiindu-si anvelopa in mediul inconjurator. Toata aceasta activitate dinamizeaza norul si declanseaza, probabil, formarea altor stele.
Intrebari care asteapta raspuns
De ce unele nu cresc niciodata pana-ntr-acolo incat sa poata straluci? Cercetatorii apreciaza ca unele stele mici sunt putin legate gravitational de ansamblul norului. Ansamblul fiind in rotatie, e posibil ca ele sa fie ejectate in exteriorul norului molecular. Steaua e expulzata spre zone in care materia e putin densa, ceea ce impiedica cresterea sa. Herschel va trebui sa scruteze si alte galaxii si sa compare procesul de formare a stelelor. In timp ce Calea Lactee produce in fiecare an echivalentul a 3 mase solare, galaxiile situate la 9 miliarde de ani-lumina, produc de 100 de ori mai multe. Aceasta lumina va putea informa despre starea galaxiei din urma cu 9 miliarde de ani (timpul de care are nevoie ca sa ajunga la noi) din vremea in care Universul avea un sfert din varsta actuala.
Totul indica faptul ca in trecut, galaxiile produceau mult mai multe stele decat azi. Herschel ne va oferi si informatii despre numarul stelelor care s-au format in aceasta perioada de timp.
DORIN MARAN
Comentarii