Am inventat denumirea, nici n-as sti cum sa-i spun ciudateniei care merge acum pe sosele: o masinarie cu 4 roti, care roti sunt invârtite, printr-un cuplaj, de un arbore cotit, care dispozitiv, la rândul sau este rotit de un..
Am inventat denumirea, nici n-as sti cum sa-i spun ciudateniei care merge acum pe sosele: o masinarie cu 4 roti, care roti sunt invârtite, printr-un cuplaj, de un arbore cotit, care dispozitiv, la rândul sau este rotit de un… compresor!
Pâna sa vi-l „bârfesc” mai mult pe inventator, sa amintim ca, urmare a inevitabilei inchideri a robinetului petrolier planetar (cam prin 2045, dupa estimarile ONU), constructorii de autovehicule „alimenteaza” acum de zor institutele, centrele si grupurile de cercetatori intr-ale tehnologiei constructiilor de masini si propun ca variante pentru, deja, perioada 2010-2020, urmatoarele:l hidrogenul inlocuieste total benzina si motorina, intr-un motor asa-zis „celular”, care este, de fapt, un electromotor, in care ionii de H si oxigenul din aer „colaboreaza” pentru a scoate din el lucrul mecanic.l combinatia motor celular + motor clasic foarte economicos (tip Otto sau Diesel, adica benzina sau motorina), cu un mic computer de bord „impartind sarcinile”, adica preluând, la nevoie, si efortul motorasului clasic.l electromobilul – doar ca bateriile contemporane nu au inca randament si longevitate pentru curse lungi: poate fi o solutie pentru orase.l electromotor + motor clasic (cazul Toyota-Prins, l-am admirat la Summitul Mondial de la Johannesburg; s-au vândut deja peste 100.000 de bucati; este remarcabil din punct de vedere ecologic, caci la drum normal jumatatea de motor Diesel este pusa in miscare doar când autovehiculul urca, iar la coborâre acumulatorii se incarca cu curentul electric produs de axul rotii (rotor) intr-un stator cu care este dotat „subsolul” masinii).l motor clasic ultraeconomicos: s-a ajuns la consumuri de 3-4 litri carburant clasic pe suta de kilometri – dar mai putin nu se poate, nu o permit legile fizicii. …Si iata ca vine un tip, pe nume Guy Négre, care nu reprezinta General Motors, nici Mercedes-Benz, nici Renault, ci lucreaza pe cont propriu – un fel de Justin Capra al Frantei… si declara ca al sau „Air Car” (in traducere: masina cu aer) rezolva toate problemele epocii contemporane, transformând motoarele clasice in – il citez – „masinarii la fel de desuete ca televizoarele alb-negru, fata in fata cu ecranele TV color de astazi”! Combustibilul? Aer compresat, pâna la câteva sute de kilograme pe centimetrul patrat – deci de peste o suta de ori presiunea din pneuri – prin dispozitive simple, cu putin mai complicate decât cele cu care ne umflam rotile acum. Rezervorul? O cutie speciala din fibre de carbon ranforsate, asezata sub sasiul masinii. Nimic nu arde, nici o scânteie, nu iese pic de fum – ca nu are de unde – aerul comprimat se destinde, impinge, in cilindri, pistoanele, arborele cotit preia miscarea – iata vehiculul prezis de Jules Verne prin 1860 (!) circulând pe soselele Europei… Guy Négre a fost proiectant la bolizii de „Formula 1”, a invatat, acolo, nu numai cum se comprima aerul dar si cum se strâng banii, si-a capacitat fiul, pe Cybil Négre, inginer la „Bugatti”, sa intre in aventura – si iata-i pe amândoi gata sa incurce cumplit de puternica industrie a automobilului, oferind o fabrica cu un potential de 9.000 de masinute cu aer pe an, care se poate transforma, spun cei doi Négre, intr-un fel de „Mc.Donald’s” al automobilelor – caci, aflati, 32 de companii terestre s-au aratat gata sa preia oferta…
De ce dintii umani sunt sensibili la frig si la durere?
Poate pentru ca ei sunt mostenirea unor organe senzoriale care aveau, la...
Comentarii