Oamenii din Evul Mediu s-au luptat cu multe orori, de la ciuma la razboi, dar intre catastrofele ce le puneau viata in pericol, au stiut sa stoarca din fiecare clipa traita acea picatura de veselie curata care te face sa te simti liber.
Pentru aceasta cântecul era nelipsit si instrumentele muzicale isi aveau locul lor oarecum privilegiat. Unele dintre ele insa au fost atât de bizare, incât astazi sunt oameni care se intreaba daca acestea au existat cu adevarat. Mai ales daca au ramas cunoscute sub denumiri insolite, cum ar fi „bumbulum”.
Dupa cum sugereaza insasi sonoritatea acestui nume, bumbulum era un instrument de suflat, dar semana mai mult cu un cimpoi decât cu un flaut sau o trompeta. Numele provenea dintr-un cuvânt de origine latina care desemna murmurul vocilor umane sau zumzetul albinelor: „bombaulios”.
Pentru prima data, el a fost mentionat intr-o scrisoare a Sfântului Ieronim, un teolog care a trait aproximativ intre anii 347 si 420, catre colegul sau, Claudius Postumus Dardanus. Ieronim a scris ca instrumentul a fost conceput pentru a accentua compozitiile muzicale cu sunete joase, construit din tevi si o vezica de aer.
Un alt document, datând din secolul al XI-lea, il descrie ca având un cadru pe care erau atârnate siruri de foi metalice dreptunghiulare, in timp ce desenele medievale ale instrumentelor despre care se presupune ca ar fi „bumbulum” variaza foarte mult, de la instrumente asemanatoare tobei, pâna la ceea ce ar putea fi cel mai bine descris ca o tuba.
Asadar, a existat cu adevarat un instrument medieval numit astfel? Numerosi experti in istoria instrumentelor muzicale sustin ca „bumbulum” nu a existat niciodata. Referintele textuale la el ar fi putut fi pura fantezie sau glume interioare al caror sens a fost pierdut pentru noi.
Un lucru ramâne cert: epoca medievala a fost incarcata la fel de mult cu un soi de umor simplu si sanatos, pe cât a fost bântuita de razboaie, foamete, boli necrutatoare.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii