Cartea alba

    
     Cultura româna în lume    
         
     Ultimele carti aparute la Editura Fundatiei Culturale Române vin sa ne apropie de ceea ce, din varii motive, ne-a fost îndepartata: cultura româna de dincolo de granitele României.     
         
     Biograful si doamna cartilor de joc    
         
     Un prim exemplu este romanul Rositei Fanto, Biograful si doamna cartilor de joc.
    
     Cultura româna în lume    
         
     Ultimele carti aparute la Editura Fundatiei Culturale Române vin sa ne apropie de ceea ce, din varii motive, ne-a fost îndepartata: cultura româna de dincolo de granitele României.     
         
     Biograful si doamna cartilor de joc    
         
     Un prim exemplu este romanul Rositei Fanto, Biograful si doamna cartilor de joc. Marturisesc ca aud pentru prima oara de aceasta autoare, fapt ce m-a facut sa citesc aceasta carte în primul rând si trebuie sa spun ca a fost o lectura placuta. Dincolo de roman, însa, spectaculoasa este biografia Rositei Fanto, pe care Augustin Buzura o prezinta pentru prima oara si cititorilor români. „Rosita Fanto (multiculturala, multiexilata si multiasimilata, adaugarea mea) este medic, ziarist, scriitor, editor, desenator, realizator de filme documentare, un om cu o rara vocatie a prieteniei: câteva din numele importante ale veacului… pot fi descoperite cu usurinta în paginile acestei carti… De fapt, chiar si resedintele ei pot trada ceva din foarte complicatul sau univers: Monte Carlo, New York, Rio de Janeiro, înaintea carora trebuie adaugate neaparat înca doua orase: Galati (unde s-a nascut si unde a stat pâna la vârsta de trei ani, si de unde a ajuns apoi în Brazilia, SUA, Elvetia, Italia, Franta si Monaco, adaugarea mea) si Bucuresti… Rosita Fanto s-a reîntors în tara ei de origine stapânita de dorinta de a face ceva pentru ea si a reusit. Mirarea mea ar parea absurda daca n-as fi convins ca România se afla într-o perioada ciudata, „când nu stie nici sa dea, dar nici sa primeasca chiar ceea ce i se cuvine!”. Romanul, un fel de jurnal amestecat cu fictiune, este un prilej pentru ca printre personaje sa apara regele Ferdinand, apoi James Joyce, Oscar Wilde, Anthony Burgess, vecinul ei din Monte Carlo, Henry Moore, Salvador Dalí, care o vizita adesea, Richard Ellmann, unul din marii biografi ai acestui secol. Pentru ca prezenta în jurul careia se învârte actiunea romanului Biograful si doamna cartilor de joc este James Joyce, sa mai amintesc ca Rosita Fanto a adus în România, pe contul ei, celebra fundatie „James Joyce”, din care fac parte unii din cei mai de seama cercetatori, cunoscatori si iubitori ai marelui inovator al romanului. Astfel, scrie Augustin Buzura în prefata romanului, „datoram Rositei Fanto, o nesperata sansa pentru cercetatorii români de a se fi întâlnit cu cei mai de seama specialisti în literatura marelui irlandez, de a intra, astfel, într-o aleasa familie spirituala”.    
         
     Frica de diferenta    
         
     Un tânar scriitor de la Chisinau, pe nume Vitalie Ciobanu (nascut în 1964, la Floresti, judetul Soroca, Republica Moldova si este licentiat în jurnalistica al Universitatii de Stat Chisinau) este prezent în România cu un volum de eseuri, Frica de diferenta. Cartea este rezultatul strângerii laolalta a unor articole, eseuri, cronici literare concepute si publicate în intervalul 1992-1998, în câteva periodice din Basarabia si România: Contrafort, România literara, 22, Convorbiri literare, Flux, Interval, Literatura si Arta, Sud-Est. Despre anii în care a scris aceste articole, Vitalie Ciobanu spune: „Acestei perioade, atât de refractare la definitiile în care ne tot caznim sa o încadram, cred ca i-am gasit o trasatura esentiala: frica de diferenta, reactia înversunata sau doar iritata, descumpanita sau congestionata în fata exploziei de diferente ce s-a produs o data cu disparitia regimului care le-a congelat, a sistemului uniformitatii institutionalizate”. În fata numeroaselor aversiuni si intolerante, Vitalie Ciobanu lasa sa se întrevada doua remedii: spiritul critic si solidarizarea interumana. Într-un Est convalescent, intelectualilor le revine rolul sa cauterizeze leziunile sufletesti, sa refaca sensul unei comuniuni autentice, minata înca de patimi gregare si ura fata de valori, spune undeva Vitalie Ciobanu si nimeni nu îl poate contrazice.