– Cezar Ivanescu, sunteti unul din cei mai importanti poeti ai generatiei’70. Cum va simtiti în aceasta epoca a subculturii si divertismentului?
– Toti poetii moderni, întru-un fel sau altul, se simt izolati în timpurile pe care le traiesc.
– Cezar Ivanescu, sunteti unul din cei mai importanti poeti ai generatiei’70. Cum va simtiti în aceasta epoca a subculturii si divertismentului?
– Toti poetii moderni, întru-un fel sau altul, se simt izolati în timpurile pe care le traiesc. Important pentru un poet este sa gaseasca o cale de a ajunge la marele public fara sa faca concesii, fara sa-si degradeze arta si de a-si crea publicul adecvat. As face însa observatia ca aceasta epoca a subculturii contine si germenii unei posibile renasteri spirituale prin reconsiderarea unor valori interzise înainte de ’89.
– Nichita Stanescu obisnuia sa-si recite versurile apasând într-un mod straniu pe cuvinte ca si cum ar fi încercat sa le „striveasca”. Efectul recitarii era colosal. Cezar Ivanescu îsi cânta poemele.
– Dintotdeauna am fost convins ca poezia trebuie sa redevina ceea ce a fost mii de ani, de la „Vedele” indiene si pâna la trubadurii moderni. O arta însotita de muzica. Am dorit în tinerete sa fac aceste spectacole de poezie ca arta traditionala dar nu mi s-a permis decât pentru scurt timp. Am facut un spectacol prin ’70, „Amintirea paradisului”, însotit de propria-mi orchestra, interzis apoi pâna în 1989. Au urmat altele „Rosarium”, „Doina”, „Închinare lui Eminescu”, acompaniat la acest ultim spectacol de reputatii muzicieni Mircea Tiberian, Pedro Negrescu si Daniel Marin.
– V-am surprins într-o seara – cu multi ani în urma – stând lânga Marin Preda în sufrageria din Casa de creatie de la Mogosoaia. Îi sopteati ceva la ureche si „monser” parea fascinat de vorbele dv. de taina. Mereu m-am întrebat, ce-i spunea Cezar Ivanescu lui Marin Preda?
– În prietenia cu Marin Preda eu ma consideram prietenul batrân în ciuda faptului ca marele prozator era de vârsta tatalui meu. Toata lumea era intrigata de faptul ca Marin Preda ma asculta cu atentie si ca-mi asculta sfaturile.
– Ce fel de sfaturi?
– În general pledam pentru binele colegilor nostri scriitori.
– Mogosoaia, un spatiu privilegiat…
– Asa e. Mereu am fost constient ca acel spatiu privilegiat care era Casa de creatie Mogosoaia va dura atâta timp cât va trai Marin Preda, singurul mare scriitor român pe care puterea acelor vremuri îl respecta.
– Ce mai face editorul Cezar Ivanescu?
– Sunt Directorul editurii Junimea din Iasi, editura la care vreau sa tiparesc cât mai multi scriitori, mai ales pe cei disparuti: Labis, Baconsky, Petru Arustei, Ioanid Romanescu, Dan Laurentiu… Si în timpul care îmi ramâne la dispozitie vreau sa-mi tiparesc integral cartile asa cum au fost scrise.
Planeta „super-Terra”
Oamenii de stiinta au descoperit o planeta din categoria „super-Terra” care ar...
Comentarii