Cântarea cântarilor „balada in proza”

Istoricii si filologii – cercetatori ai Bibliei din numeroase scoli filosofice europene aparute dupa Renastere – s-au intrebat ce cauta printre Cartile canonizate ale Vechiului Testament o poveste de dragoste. Este vorba de „Cântarea Cântarilor” (nume dat de reformatorul Luther vechiului text intitulat „Cartea lui Solomon”).
Istoricii si filologii – cercetatori ai Bibliei din numeroase scoli filosofice europene aparute dupa Renastere – s-au intrebat ce cauta printre Cartile canonizate ale Vechiului Testament o poveste de dragoste. Este vorba de „Cântarea Cântarilor” (nume dat de reformatorul Luther vechiului text intitulat „Cartea lui Solomon”). Intrebare legitima, caci in cele 117 versete nu apare deloc numele lui Dumnezeu si nu are nici o nuanta pilduitor-doctrinara! Mai mult, continutul reflecta exclusiv iubirea netarmurita dintre pastorita Sulamita si pastorul Solomon (nu regele), in care tandretea coplesitoare este exprimata printr-o avalansa de epitete si comparatii preluate din peisajul bucolic specific zonei. Secretul prezentei iubirii dintre barbat si femeie, fara nici o tangenta cu Divinitatea, consta in interpretarea alegorica data de rabinul Akiba (50-132 d.Ch.), care, sedus de frumusetea poemului, a interpretat acea iubire ca pe atasamentul dintre poporul iudeu si Dumnezeu. Parintii Bisericii crestine au preluat aceasta explicatie si iata ca si azi ne putem desfata cu aceasta „balada in proza”. Dar pentru istorici mai exista un element foarte important al acestei incântatoare Carti biblice. Este vorba de procesul de elenizare a Orientului Mijlociu, o data cu cuceririle lui Alexandru Macedon (dupa anul 334 i.Ch.). „Cântarea cântarilor” se individualizeaza si prin cultul frumusetii trupului uman, specific artistilor greci cu care carturarii evrei ai secolului IV i.Ch. au avut primele contacte directe. „Filosofia placerii” (epicurianismul si hedonismul) nu exista in nici un text canonizat al Vechiului Testament, iar „Cântarea Cântarilor” este in fapt si un imn adus armoniei trupesti a tinerilor indragostiti. „Perfectiunea” corpului aduce aminte de statuile grecesti reprezentând nuduri de barbati (atletii fauriti de Policlet si Myron) si de femei (Praxiteles). Influenta greaca permite, in consecinta, si datarea Cartii in discutie, spulberând ipotezele conform carora acest poem in proza ar fi mult mai vechi… Prin „Cântarea Cântarilor”, rigoarea textelor biblice parca face o „pauza de respiratie”, dân-du-ne prilejul sa inhalam miresmele de nard, rodii, scortisoara, mirt, aloe, smochini, sofran, crini, mandragore, mere si struguri…