Constantin Tanase, de la „Carabus” la „Savoy”

           Pe Tanase l-am cunoscut doar din filmul „Actorul si Salbaticii”, o capodopera în care a stralucit, asemenea celui pe care-l întruchipa, marele actor Toma Caragiu. Auzisem câte ceva si despre cupletele lui napraznice rostite pe vremea ocupatiei germane, dar atât.

           Pe Tanase l-am cunoscut doar din filmul „Actorul si Salbaticii”, o capodopera în care a stralucit, asemenea celui pe care-l întruchipa, marele actor Toma Caragiu. Auzisem câte ceva si despre cupletele lui napraznice rostite pe vremea ocupatiei germane, dar atât. Am citit însa cu o placere nedisimulata, în aceasta saptamâna, o monografie realizata de Aurel Storin, intitulata „Teatrul de Revista «Constantin Tanase» 1919-2000”. Sa realizezi monografia unui mare artist este deseori un risc pentru ca poti scapa amanunte legate de personalitatea lui care ar putea stirbi imaginea finala. Aurel Storin si-a propus sa depaseasca acest risc, asumându-si însa o cutezanta enorma: monografia teatrului de revista. E grea si monografia unui teatru, dar a unui teatru de revista, unde norocul si viata trec laolalta, unde nimic nu pare destinat eternitatii. Sa alegi locul acela în care cântecul zboara si se risipeste prin tavan, unde cuvintele nu aspira la marea literatura scrisa, iar monologurile par harazite doar pentru a destinde o atmosfera dorita de spectatori, nu e un lucru usor defel. Aurel Storin se înhama la aceasta munca sisifica si încearca sa puna în ordine o arhiva a teatrului de revista a carei figura centrala a fost Constantin Tanase. Programe, afise de spectacol, fotografii, taieturi de presa. Dar si memoria. Memoria autorului, a unor actori, a spectatorilor, asa imperfecta cum este ea, o data cu trecerea anilor. Teatrul de Stat de Revista s-a înfiintat în 1949. În 1952, Teatrul de Estrada se uneste cu Teatrul de Revista devenind Ansamblul de Estrada, pentru ca în anul 1956 Ansamblul de Estrada sa devina Teatrul satiric-muzical „Constantin Tanase”. În 1989 se ajunge la denumirea de azi, Teatrul de Revista „Constantin Tanase”. Si totusi, teatrul de revista s-a nascut pe data de 23 mai 1919, când pe strada Academiei, pe locul unde functionase Gradina de Vara „Amicii orbilor” a fost pusa piatra de temelie a Gradinii „Carabus”. De ce „Carabus”? Aurel Storin enumera ipotezele, în numar de trei. Arhitectul Van Saanen-Algi, bun prieten cu Tanase, îsi aminteste ca el a facut schita gradinii, a viitorului teatru, care semana cu un „coleopter”, un carabus în toata regula. O alta varianta vorbeste despre ideea lui Tanase de a i se spune gradinii pe româneste, „Carabus”, iar o a treia ipoteza porneste de la marturisirea lui Tanase ca de numele „Carabus” era legat de pe vremea când juca într-o comedioara prelucrata dupa o farsa frantuzeasca în care el era ordonanta unui ofiter betiv si cartofor. Numele ordonantei: Carabus. Deschiderea publica a teatrului „Carabus” a avut loc pe 2 iulie 1919 cu premiera revistei „Pisica pe orez” în care Tanase interpreta cupletul „Cotoiul e pe varza, pisica-i pe orez”. Aici, alaturi de Tanase, au evoluat vedetele sale: Lisette Verea, Lulu Savu, Lizica Petrescu, Mia Steriadi. Multe femei, femei frumoase si talentate, dar si un mare cântaret care a traversat secolul împreuna cu revista româneasca, Gica Petrescu. În 1924, exasperat ca tot românul, Constantin Tanase rostea un celebru cuplet din revista „Pa ce…?”. Îl reproduc din cartea lui Aurel Storin nu doar pentru ca are umor, ci pentru ca este de o monstruoasa actualitate. Asta demonstreaza ca, timp de 80 de ani, nimic nu s-a întâmplat cu noi. Suntem aceiasi oameni, vârâti cu forta în aceeasi oala. Cititi si contraziceti-ma (doar daca puteti): „Pa ce eu, mandea, par examplu/ platesc global, platesc si samplu, Pa ce…?/ Platesc la fisc, la primarie/ pe apa care-o fi sa vie/Pa ce…?/ Platim fatade si trotuar/dar un-te uiti e tot murdar/ Pa ce…?/ Platim pe vânt, platim pe aer/platim asa ca niste fraieri/ Pa ce…?/ Platim gunoi, platim fatada/si n-ai, pardon, o ritirada/ Pa ce…?/ Platesc, al dracului sa fiu,/dar sa fiu cutu daca stiu/ Pa ce…?/ În Parlament e tambalau,/ discursuri pân sa-ti vina rau,/ Pa ce…?/Noi i-am ales sa faca legi/dar ei se-njura, ma-ntelegi…/ Pa ce…?/ Si dau din mâini, fac tevatura,/ parca-s la circ la vreo dresura!/ Pa ce…?/ Si pentru treaba asta toata,/pretind diurna majorata/ Pa ce…? Ramâne sa vedem saptamâna viitoare pa ce.