– Intrebat de ce sunt oamenii curiosi, Einstein ar fi raspuns: „Pentru ca Dumnezeu le-a transmis acest pacat acceptabil de care sufera si El”
– Curiozitatea exploratorie a copiilor prescolari este o dovada a sanatatii lor mentale si psihice, o forma concreta de adaptabilitate
– Oamenii curiosi traiesc mai putin? Nicidecum. Oamenii curiosi traiesc de mai multe ori în cadrul aceleiasi vieti si mult mai intens decat indolentii
Într-o ancheta desfasurata pe Internet, cercetatorii au constatat ca exista patru nivele de curiozitate de ambe sexe; în ordine crescanda, acestea sunt: 1. Putin curiosi (categoria „Ei, si?”); 2. Curiosi (categoria „Am mai auzit chestia asta”); 3 Foarte curiosi (categoria „Cum? Cand? Unde?”) si 4. Bolnavi de curiozitate. Înainte de a detalia aceste categorii, trebuie spus ca exista si o categorie speciala, aceea a curiozitatii feminine. Întrebarea aparent fara raspuns: de ce traiesc femeile mai mult decat barbatii? are prin curiozitatea sociala a femeii (ca sa nu spun barfoteca, de care ne vom ocupa cu alt prilej) un temei psihologic cat se poate de real. Cea mai greu de acceptat categorie, aceea a lui „Ei, si?” are exemple concrete uluitoare, auzite si vazute si în presa noastra. Exista oameni carora nu le pasa cine este presedintele tarii (nu numai la noi), daca Romania a castigat vreo medalie de aur la Olimpiada, daca s-a produs vreun cutremur devastator în lume, daca au auzit de vreun transplant spectaculos, daca stiu ce razboaie se desfasoara în lume etc.
Celebru si antologic este si raspunsul unui trecator la întrebarea reporterului privitoare la locul unde se afla mormantul lui Eminescu; intervievatul a spus: „Nu stiu, nu sunt de p-aici!” Datorita curiozitatii, omul a cucerit Everestul si a pasit pe Luna, a trimis mesaje unor ipotetici locuitori ai altor lumi si a coborat în profunzimea marilor si oceanelor. Curiozitatea ne face sa scormonim pamantul în cautarea urmelor civilizatiilor disparute si a stramosilor omului, sa studiem zborul insectelor si pasarilor pentru a le întrece, sa despicam firul în patru pentru a „colora” petele albe ale istoriei. Dar exista si curiozitatea morbida, care tine de un patologic tenebros, cum ar fi cazul ucigasilor care vor sa vada cum se comporta victimele în situatii critice impuse de ei. Una dintre cele mai concrete forme de manifestare a curiozitatii este reprezentata de colectionari. Exista oameni care decupeaza de prin ziare tot felul de stiri interesante si-si alcatuiesc volume întregi de „fapte diverse”. Altii colectioneaza fiare de calcat (Nichita Stanescu este elocvent), timbre cu serii tematice, frunze uscate ale diverselor specii de arbori, cravate si papioane, radiouri si gramofoane de pe vremea bunicii etc., etc. In acest domeniu al colectiilor, exista doi pionieri mondiali: Ole Worm si Athanasius Kircher.Cabinetul de fleacuri inestimabile Ei sunt initiatorii asa-numitelor cabinete de curiozitati, înfiintate în secolul XVII.
În Museum Wormianum (1655) – initial a fost o camera spatioasa – gasim artefacte si ramasite de animale despre care, la vremea respectiva, nu auzise prea multa lume: statuete, linguri, oale etc. ale unor civilizatii disparute; oase, coarne, colti, copite de animale disparute; ramasite de plante rare, precum feriga lanoasa sau iarba care ucide oile, roci bizare etc. Poate unora nu li se pare importanta initiativa acestor bolnavi de curiozitate, dar ei au lansat printre monarhii Europei o moda care a ajutat enorm la progresul stiintei, tocmai prin aprinderea focului curiozitatii învatatilor. Astfel, regele Frederick III al Danemarcei a fost cel care s-a îngrijit de colectia lui Ole Worm, amplificand-o si transmitand-o descendentilor sai. Unul dintre cele mai recent înfiintate muzee de curiozitati stiintifice este Museum of Jurassic Technology (Los Angeles, California), care satisface o curiozitate ardenta a zilelor noastre: legatura dintre primitivism si modernism în ceea ce priveste dezvoltarea abilitatilor umane si animale… Simplul fapt ca ati dus lectura acestui articol pana la capat este o dovada de curiozitate sanatoasa!
Autor: PAUL IOAN
Comentarii