Despartirea de Matiora

Editura Univers, constiincioasa în a promova pe piata de carte româneasca literatura de calitate, chiar atunci când e vorba de traduceri, ne propune un roman de Valentin Rasputin, „Despartirea de Matiora”. Pentru cei care nu stiu mare lucru despre Valentin Rasputin, unul dintre marii scriitori rusi contemporani, propun câteva repere bio-bibliografice.
Editura Univers, constiincioasa în a promova pe piata de carte româneasca literatura de calitate, chiar atunci când e vorba de traduceri, ne propune un roman de Valentin Rasputin, „Despartirea de Matiora”. Pentru cei care nu stiu mare lucru despre Valentin Rasputin, unul dintre marii scriitori rusi contemporani, propun câteva repere bio-bibliografice. Scriitorul s-a nascut în 1937 în satul Ust-Uda, în regiunea Irkutsk si este considerat ca facând parte din marea galerie a romancierilor „rurali”. Prozatorul debuteaza în 1961 si se impune repede cu romanele „Bani pentru Maria” (1966), „Sorocul cel de pe urma” (1970), „Traieste si ia aminte” (1974). „Despartirea de Matiora” a aparut în anul 1976 si este considerat un „best-seller perpetuu”. Cartile lui au fost ecranizate, puse în scena si continua sa fie traduse pretutindeni în lume. În „Despartirea de Matiora”, Matiora e un sat siberian, oamenii se confrunta cu o drama: stramutarea de pe locurile natale, satul urmând a fi inundat sub apele unui lac de acumulare. Personaje puternice, un univers uman bogat în nuante, cam acestea sunt atuurile acestui roman despre care Ion Vasile Serban, în prefata spune ca e un „roman al despartirii, al asteptarii certe si nedefinite. Cartea lui Rasputin poate fi imaginata ca o insolita poveste de dragoste, monografie a unei stari desprinse într-o lunga explozie si traita pe deplin, cu toate consecintele ei devastatoare”. Romanul este bine tradus de Mircea Aurel Buiciuc, el încercând sa echivaleze limbajul rural, siberian al lui Rasputin, cu suficient succes. Despre „siberianismele” sale, Rasputin spune: „Siberianismele constituie terminologia mea, limba în care vorbesc siberienii. Siberia ofera si din acest punct de vedere valori comparabile cu aurul si diamantele sale”. Iar personajele din „Despartirea de Matiora” au, într-adevar, valoarea aurului.Paranoia Schwartz Editura Clusium din Cluj-Napoca editeaza o noua carte a lui Gheorghe Schwartz, autor prolific si premiat, intitulata „Paranoia Schwartz”. De ce asa? Pai, sa-l auzim chiar pe autor: „Între excentricitate si disperare e un singur pas. Ce reprezinta scriitorul în epoca de tranzitie? Un caraghios care-si pierde vremea tesând iluzii? Un anonim celebru pe care abia de-l mai citesc verisoarele adolescentine? Încapatânat, chiar îndaratnic, tantos în zdrentele sale, laudându-se cu ranile cu care s-a acoperit, suspect pâna la „primejdios”, orgoliosul scriitor nu este, în nici un caz, normal. Cum fiecare individ îsi duce propria boala, simptomele mele s-ar putea numi (si) PARANOIA SCHWARTZ”. Iar daca am încerca sa definim aceasta paranoie, adica sa patrundem în universul scurtelor povestiri al caror personaj principal este Gough, un alter ego al lui Schwartz, putem spune ca e vorba despre niste povestiri absurde în spiritul lui Urmuz, simpatice si întelepte, ludice si profunde. O carte care se citeste cu placere, mai ales ca fiecare scurta povestire are si un motto din întelepciunea universala. Având în fiecare povestire alta identitate, Gough ia multiple înfatisari: este pe rând un copil, un gestionar de 83 de ani, un doctor, tânar în pragul casatoriei sau un om pe moarte, cum e în „Scurta istorie”. Iata ce le povesteste Gough nepotilor: „Le istorisea cum a coborât el din copac în burta mamei sale, cum a copilarit fericit în pesterile de la Cromagnon, cum, murindu-i parintii devreme, a trebuit sa se angajeze la construirea unei piramide. În timpul liber citea la biblioteca din Alexandria si se iubea cu Circe… Gough era atât de batrân si trecuse prin atâtea, încât a ramas o enigma pentru nepoti tâlcul vitalitatii sale. Când i-a venit si lui rândul, Gough s-a culcat în gradina, unde a adormit sub un copac. Si, rasuflând o data mai tare, sufletul iesi din el si se catara, ciripind, înapoi între crengi, acolo de unde coborâse odata si Gough în burta mamei sale. Apoi veni Finch cel mic si rau si ochi între ramuri cu prastia”. Gough este scriitorul fara vârsta cu o mie de fete, doldora de povestiri care trebuie povestite din când în când.