În aceasta saptamâna va propun doua carti recent aparute, scrise de doua autoare, una aflata la început de drum în tarâmul literar românesc, cealalta, în plina consacrare.
„Omul de nisip”
Aparuta în colectia „Lumi fantastice” a Editurii Image, cartea Rodicai Bretin, Omul de nisip, este cea de-a saptea carte a celei care a debutat în 1985 cu volumul Efect Holografic si contine 14 povestiri, dintre care una da si titlul cartii.
În aceasta saptamâna va propun doua carti recent aparute, scrise de doua autoare, una aflata la început de drum în tarâmul literar românesc, cealalta, în plina consacrare.
„Omul de nisip”
Aparuta în colectia „Lumi fantastice” a Editurii Image, cartea Rodicai Bretin, Omul de nisip, este cea de-a saptea carte a celei care a debutat în 1985 cu volumul Efect Holografic si contine 14 povestiri, dintre care una da si titlul cartii.
Povestirile Rodicai Bretin nu sunt nici realiste, nici suprarealiste: ele sunt fantastice, sondari ale unor tarâmuri imaginare în care ecouri vagi razbat tocmai din lumea în care traim. În fond, ce se poate întâmpla când o femeie care traieste în anii 90 e absorbita într-un tablou care înfatiseaza o scena de tortura din Evul Mediu, sa zicem de „Triumful mortii” de Pieter Bruegel cel Batrân? Când o gradina-capcana transforma în materie vegetala trupul fetei care îngrijeste copacii? Când personajele din literatura tuturor timpurilor capata realitate într-o casa a mortii, înfruntându-si destinul? Ei bine, volumul de povestiri fantastice Omul de nisip ne introduce într-un univers straniu ce asculta de legi proprii, în care prind viata lumi paralele, monstri nascuti din imaginarul colectiv sau din cosmaruri individuale, fapturi de o frumusete nelinistitoare. O carte interesanta care, prin evocarile cinematografice, prin reconstituirea exacta a epocilor istorice, este un fel de strigat al Omului împotriva Bestiei. Povestirile incluse în volumul Omul de Nisip au aparut pâna acum în publicatii din Franta, Italia sau Anglia, iar nuvela Negura, cu care debuteaza volumul, a obtinut Premiul pentru cea mai buna proza straina la Festivalul Artei Fantastice de la Annecy (Franta), în 1996.
„Reflectii atemporale”
Cea de-a doua carte a Oanei Cheran apare la Editura Eminescu în colectia Eseuri si se intituleaza „Reflectii atemporale”. „Descopar în cartea Oanei Cheran un amestec de senzualitate brutala ce îmi aminteste de „aforismele” de un pesimism irepresibil semnate de Emil Cioran. Cartea ei este jurnalul unei constiinte arctice, cerebrale, ce practica exercitiul reflexivitatii pentru a descoperi metafora ontologica a spaimei de a fi, de a fi fost” scrie poetul Traian T. Cosovei, poetul care o recenzeaza cu întelegere si generozitate. Oana Cheran foloseste techne-ul înteleptilor greci pentru a se întreba despre „dorinta de a evada din propria fiinta” sau tehnica lui Oscar Wilde al carui erou, William Wilson, încearca sa-si înjunghie dublul în oglinda. „Irationalitatea propriei tristeti, irationalitatea sentimentului de iubire, irationalitatea devenirii de care ne temem, dar o si dorim cu ardoare” astfel suna, observa Traian T. Cosovei, manifestul generatiei tinere aflate în cautarea propriei identitati. Si, în final, iata un paragraf edificator al stilului Oana Cheran din Reflectii atemporale: „Traim într-o lume anonima în care ne pierdem unul de celalalt din proprie vointa sau din proprie nestire, dupa lungi cautari în care am irosit sudoare si fiinta. Ne pierdem unul de celalalt dupa ce ne-am strâns mâinile, am râs împreuna, am suspinat sau am împartit bucuria unei zile clare si adevarate”. Cu siguranta, despre Oana Cheran, temporal sau atemporal, vom mai auzi în anii ce vin.
Comentarii