M. Butterfly

          Un film iesit din comun M. Butterfly Toata lumea cred ca a ascultat cel putin o data în viata celebra arie din Madame Butterfly, opera scrisa de Giacomo Puccini, în care sedusa si abandonata Cio-Cio-San da frâu liber disperarii de femeie care iubeste, asteptând pe malul marii întoarcerea iubitului ei american.

          Un film iesit din comun M. Butterfly Toata lumea cred ca a ascultat cel putin o data în viata celebra arie din Madame Butterfly, opera scrisa de Giacomo Puccini, în care sedusa si abandonata Cio-Cio-San da frâu liber disperarii de femeie care iubeste, asteptând pe malul marii întoarcerea iubitului ei american. Mai putina lume stie însa ca exista si o piesa de teatru scrisa de David Henry Hwang inspirata de opera lui Puccini. În piesa lui Hwang rolurile celor doi îndragostiti sunt oarecum inversate, el plecând se zice de la un caz real (sau poate asta e doar un truc publicitar prin care autorul a vrut sa atraga atentia asupra piesei sale), care ar fi zguduit lumea diplomatica pe la mijlocul anilor 80. Cam despre ce ar fi vorba în acest caz? Hwang spune ca ar fi citit prin 1986 despre procesul în care au fost inculpati un diplomat francez si iubita lui Shi Pei Pu, fosta diva a Operei din Beijing, ambii acuzati de spionaj. Cei doi s-ar fi cunoscut în anul 1964, când a debutat povestea lor de dragoste si timp de 20 de ani în care cei doi s-au întâlnit, francezul a crezut ca iubita lui este femeie. Surpriza este ca diva de opera era barbat si spion. La data premierei, rolul diplomatului a fost interpretat de John Lithgow, iar cel al divei Song Liling a fost jucat de B.D. Wong. În 1989 piesa s-a jucat si la Londra, rolul francezului fiind interpretat de Anthony Hopkins. Poate ca piesa ar fi ramas oarecum necunoscuta, desi a ajuns si pe Broadway unde în 1988 a câstigat premiul Tony pentru cea mai buna piesa a sezonului, ocazie cu care a primit câteva oferte de ecranizare, daca n-ar fi existat proiectul regizorului Davin Cronenberg. El a fost cel care s-a aratat impresionat de puterea iluziei unei povesti de dragoste si grozavia unei realitati sordide. În mare, filmul lui Cronenberg urmareste trama piesei lui Hwang. În 1964, Rene Gallimard, interpretat de Jeremy Irons, este un tânar functionar la ambasada Frantei din Beijing. Într-o seara merge la Opera pentru a vedea opera Madame Butterfly si pleaca de la teatru gata îndragostit de Song Liling (John Lone), frumoasa diva care interpreteaza rolul lui Cio-Cio-San. Încet-încet, dragostea lui Gallimard devine obsesiva, patrunzând tot mai adânc în misterul muzicii si culturii chineze. El începe s-o numeasca pe iubita sa Butterfly si chiar sa avanseze pe scara diplomatica ajutat si de progresele pe care le face în întelegerea mentalitatii chineze. Fascinat de „Butterfly a lui”, Gallimard încearca sa descopere întreg misterul din sufletul femeii care îi scapa mereu printre degete. Dupa 20 de ani de iubire, francezul este arestat si la proces afla un lucru dramatic: femeia pe care a iubit-o era…barbat si înca mai si spiona pentru guvernul chinez. Remarcabil este faptul ca în finalul filmului, moment în care diplomatul francez o vede în pielea goala pentru prima oara pe iubita lui, de fapt un frumos barbat chinez, tema nu aluneca în reflectii si porniri homosexuale, ci tocmai în ideea imposibilitatii de a accepta o realitate. Chiar si la momentul adevarului, francezul considera ca a iubit o femeie. Povestea reala are ca protagonisti pe un oarecare Boursicot si cântareata chineza Shi Pei Pu. Arestati, Boursicot a fost cel care a declarat ca nu a spionat pentru bani, ci pentru dragoste, iar la întrebarea capitala, care exista si în film, cum de nu a observat în 20 de ani ca iubita lui este barbat, Boursicot a spus ca, „ne ascundeam si mai tot timpul ne întâlneam pe întuneric. Era foarte sfioasa si am crezut ca asta e obiceiul chinez”. Cei doi au fost condamnati la 6 ani închisoare, dar dupa un timp ei au fost iertati de guvernul francez. Despre rolul sau, Jeremy Irons marturiseste ca „mi s-a parut extrem de interesant sa joc rolul unui barbat atât de îndragostit si de orbit de pasiune încât sa nu vada persoana de care este îndragostit. De multe ori îi vedem pe cei pe care îi iubim asa cum vrem noi sa fie, nu cum sunt de fapt.” „M. Butterfly” (în care M poate însemna doamna sau domn) este un film care vrea sa demonstreze ca unii oameni prefera sa fie fideli fanteziei lor. Ceea ce poate însemna, în acelasi timp, si definitia iubirii.