In fiecare an, in 25 decembrie, crestinii isi amintesc de copilul Iisus, ivit sub o stea fara seaman, in Bethleem.
Bombardat din toate partile cu afirmatii si idei contradictorii, la apropierea noptii de magie fiecare copil se intreaba cu emotie: oare exista sau nu Mos Craciun? Totusi, inevitabil, vine o zi cand certitudinea nu mai poate fi pacalita. Ce spun despre asta pedopsihiatrii?
Varsta adevarului evolueaza in mod constant, ramanand totusi plasata intre 5 si 6 ani. Nu e insa o bariera fixa, ci ea are tendinta sa coboare, intrucat copiii se informeaza intre ei la scoala. Alteori, chiar cateva familii au initiativa de a pastra magia si fac tot posibilul ca generatiile lor urmatoare de 8-9 ani sa creada mai departe in Mos Craciun.
Totusi este posibil, cu toate bunele intentii interioare, adultul sa provoace el insusi indoiala copilului. Un sentiment de furie se poate dezvolta la copil, ca o intoarcere la realitate. Aceasta poate aparea in primul rand la cei care resimt acest adevar mai degraba ca pe o minciuna, decat ca distrugerea unui mit.
Si-atunci, cum ii putem spune unui copil ca Mos Craciun nu exista, fara sa-l bruscam prea tare? Trebuie lasat copilul sa isi dea seama el singur ca nu e vorba decat despre un mit. Daca incepe sa se indoiasca de unele lucruri si ne pune intrebari, ii vom raspunde simplu ca Mos Craciun exista pentru cei care cred in el. „Dar tu crezi?” – e foarte posibil sa vina replica celui mic. Problema trebuie abordata evocand o credinta, mai degraba decat prezentand situatia ca pe un adevar absolut.
Mediul social joaca si el un rol important in aceasta „revelatie”. Unele familii pastreaza o pozitie mai curand stricta asupra subiectului. Pentru acestea, in mod special nu trebuie sa-i spui unui copil ca Mos Craciun exista, deoarece asta ar fi similar cu a intra in ireal; realitatea lui e tocmai aceea in care Mosul exista! Caci, sa nu uitam un lucru: majoritatea familiilor au crescut cu acest mit si iubesc enorm sa transmita aceleasi trairi copiilor lor, tinerelor generatii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii