Întrebarile medicinei moderne

          Ca la orice sfârsit de an, se trag linii si se fac socotelile: ce a mers, ce nu a mers, de ce nu a mers ce nu a mers, ce avem de facut pentru ca lucrurile sa mearga si acolo unde nu merg. La sfârsitul lui 2003, cea mai tulburatoare întrebare fara raspuns a medicinei pare a fi una mai degraba filosofica, de genul celor pe care si le punea poetul Omar Khayyam (.

          Ca la orice sfârsit de an, se trag linii si se fac socotelile: ce a mers, ce nu a mers, de ce nu a mers ce nu a mers, ce avem de facut pentru ca lucrurile sa mearga si acolo unde nu merg. La sfârsitul lui 2003, cea mai tulburatoare întrebare fara raspuns a medicinei pare a fi una mai degraba filosofica, de genul celor pe care si le punea poetul Omar Khayyam (…Am întrebat savantul / si-am întrebat si vântul / Sperând sa-mi lumineze / Suprema întelepciune / Dar dupa toate astea / Atât se poate spune / Ca am venit ca ploaia / Si vom pleca ca vântul…). Ea este: cum Dumnezeu se face ca genele si cromozomii din ADN-ul nostru, din aer, apa si hrana, ne construiesc pe noi însine? Stim ca genele fabrica proteine. Noi suntem, de fapt, proteinele din noi? Dar sa lasam filozofia la o parte si sa punem întrebarile concrete, asa cum le reda revista „Discover”.
          De ce astmul se întinde cu repeziciune în întreaga lume? Boala, altadata, rara, în ultimele doua decenii astmul câstiga teren, mai ales în tarile dezvoltate ale lumii. Raspunsul posibil: curatenia excesiva duce la diminuarea naturala a asa-numitului factor non alergic Th.2 – ne arunca în plin paradox.
          Sa ne temem de colesterol ridicat, asa cum spun studiile ultimelor 2-3 decenii? Dupa ce Ancel si Margaret Keys au lansat ipoteza „colesterolului rau”, în 1959, condamnând o serie de alimente din nutritia normala a vremii, iata ca studii recente combat demonizarea grasimililor si dulciurilor, aratând cu degetul spre rafinarea excesiva a alimentelor moderne si lipsirea lor, astfel, de proprietati utile în stapânirea bolilor cardio-vasculare.
          Se poate lupta împotriva obezitatii, ca boala? Da, dincolo de dieta speciala oferita grasilor si a recomandarii exercitiilor fizice – care însa putin contribuie la micsorarea numarului de decese din rândurile obezilor: 300.000 pe an – se pare ca medicatia speciala, pastile care vor fi luate, curent, de persoana exagerat de corpolenta vor iesi curând din laboratoare spre spitale si clinici. Un exemplu: asa-numitul fen-phen, o combinatie de fenfluraminol si phentermine, aplicat pe un lot de obezi, a dus la o scadere cu 18% a masei de grasime. Genetica va ajuta si ea – caci 250 de gene din ADN sunt asociate, se pare, cu obezitatea.
          De ce stim atât de putin despre maladia Alzheimer, boala mai rea decât moartea – mai ales ca numarul de bolnavi va creste, o data cu ridicarea sperantei de viata (un model matematic arata ca vor fi în lume cu 300% mai multi bolnavi de Alzheimer în 2050)? Doar ipoteze, în ciuda multor cercetatori implicati în studiul maladiei. Fara mari succese pâna acum.
          Se poate lupta împotriva batrânetii? Ba bine ca nu, ridicarea calitatii alimentelor – si a vietii, în general – plus progresele medicinei au facut ca speranta de viata sa creasca, în secolul trecut, de la 40 de ani (în 1900) la 69 de ani (în 2000). Se lucreaza la telomere, prelungiri ale moleculei de ADN care marcheaza, se pare, lungimea vietii fiecaruia dintre noi (si se spera ca se va întârzia micsorarea lor – care se petrece la fiecare diviziune celulara – folosindu-se o enzima numita telomerasa). Sau poate ca se va reusi mai mult prin copierea a 13 gene specifice din ADN-ul mitocondrial al celulei si transplantarea lor în nucleu, pentru a le feri de agresiunea radicalilor liberi, distrugatori de masa celulara. Oricum, raspunsul la întrebare este în mâna geneticienilor.