O aniversare extraordinara

          Ne aflam, în 27 februarie curent, în fata unei premiere mondiale absolute în cultura lumii: este pentru prima oara în istorie când civilizatia omului sarbatoreste centenarul unui artist – iar acest artist participa la sarbatoare, în carne si oase, ba chiar ia cuvântul si îsi..

          Ne aflam, în 27 februarie curent, în fata unei premiere mondiale absolute în cultura lumii: este pentru prima oara în istorie când civilizatia omului sarbatoreste centenarul unui artist – iar acest artist participa la sarbatoare, în carne si oase, ba chiar ia cuvântul si îsi… vorbeste testamentul, catre urmasii si veacul în care soarta l-a ratacit!
          Personajul în cauza – adevarat personaj din cartea Istoriei! – se numeste Ion Irimescu, maestrul, marele maestru Ion Irimescu, si este un sculptor ale carui fantasme din marmura, bronz si piatra „traiesc”, alaturi de noi, locuitorii oraselor Bucuresti, Iasi, Craiova, Lupeni, Falticeni.
          Bucovineanul Ion Irimescu s-a nascut la începutul veacului trecut (27 februarie 1903, la Preotesti – Suceava), a trecut, copil si adolescent, prin perioada primului razboi mondial(!), iar talentul urias l-a impins catre Conservatorul de Arte din Bucuresti, pe care l-a absolvit în 1928, cetatean al României Mari. A plecat la Paris, unde, la doar 26 de ani, a debutat la Salonul Oficial si la Salonul Artistilor Francezi, dar s-a format cu adevarat ca sculptor la scoala lui Joseph Bernard de la Fontenoy-aux-Rosse. S-a întors, dupa studii, în România – si aici si-a trait celelalte trei sferturi de viata, creând, pentru bucuria concetatenilor sai. A lucrat, cum spuneam, pentru piete ale oraselor românesti, a daruit lucrari muzeelor noastre, a avut doua retrospective de mare anvergura (în 1976, la Muzeul Republicii din Bucuresti, dar si la Moscova, în acelasi an) si a participat cu superbe sculpturi la Bienala de la Venetia, la expozitii de la Berna, Helsinki si Londra. Iar catre capatul mileniului trecut a facut un gest pentru care merita, înca o data, toate acoladele românilor: si-a daruit toate lucrarile personale Muzeului din Falticeni, care, fireste, îi poarta numele.
          Îi doresc si eu, ca tot românul, înca multi ani – îi va avea, caci ne este clar la toti ca maestrul are propiile-i întelegeri cu legile biologiei – si la multe veacuri pomenire în Istoria Artei. Dar voi încheia cu un episod care poate explica de ce extraordinarul Ion Irimescu este sincron cu timpurile. Cu câteva luni în urma, câtiva informaticieni tineri de la Societatea stiintifica CYGNUS, care este „centru UNESCO”, m-au anuntat, plini de importanta, ca vor construi, pentru centenarul maestrului, un Muzeu Virtual „Ion Irimescu”. Faceti, le-am spus, cu oarecare îndoiala în glas, dar stiind ca de la oameni tineri te poti astepta sa sparga orice tipar. Si au facut: CD-ROM-ul multimedia „Ion Irimescu – o viata dedicata artei”, este, acum, când scriu aceste rânduri, sub ochii mei, prezentând pe monitorul oricarui PC (de la noi din tara, de aiurea, de astazi si de peste un mileniu) toate operele tusabile – deci expuse în parcurile si muzeele României (si pe care baietii de la CYGNUS le-au fotografiat – peste 1.000 de imagini) dar si pe cele pe care maestrul nu le mai are, dar ale caror fotografii au fost scanate de informaticienii suceveni si plasate, firesc, în muzeul virtual. Reactia centenarului Ion Irimescu la prezentarea CD-ROM-ului a fost pur si simplu uluitoare: „Nu înteleg nimic din ce ati facut voi aici, dar este pur si simplu extraordinar!”, a spus emblematicul artist sucevean, personaj al culturii lumii…