O lume fara fire

          Wi-Fi se numeste tehnologia care ne va lega, pe toti si cu toate ale noastre, de Internet, Wi stiu ca vine de la Wireless (în limba engleza: fara fir), procedura se mai numeste, în limbaj tehnologic, „802.11” (inginerii, ce vreti.

          Wi-Fi se numeste tehnologia care ne va lega, pe toti si cu toate ale noastre, de Internet, Wi stiu ca vine de la Wireless (în limba engleza: fara fir), procedura se mai numeste, în limbaj tehnologic, „802.11” (inginerii, ce vreti…) si înseamna, mai exact, ca toate inovatiile tehnologice se pot democratiza, pot deveni la fel de comune ca electromotorul si telefonul (static), din, ehei, vremurile trecute… Cum se face Wi-Fi-zarea? Se uneste pur si simplu telefonia mobila cu Internet-ul, dar are loc si transformarea si adaptarea uneltelor celor doua „regine” – telefonul celular si PC-ul. Deci, de fapt, îmbinarea celor doua unelte, printr-un mariaj sinergic, adica al carui rezultat este mai mare decât suma componentelor. Ceea ce se si petrece, la companii de telefoane ca Nokia, Samsung, Motorola etc., care preiau si îmbina minuni de tehnologie – mai ales de miniaturizare – ale hard-istilor, adica ale fabricantilor de PC-uri dar si ale soft-istilor, creatorii de programe pentru computere mari si mici (PC-uri). Iata, mai jos, cele mai fierbinti 10 puncte Wi-Fi ale planetei, locuri în care oamenii – tinerii, mai ales – se plimba pe strada si comunica, folosind un telefon portabil care are puterea de procesare (viteza) unui PC din anii ’90 dar consuma doar o sutime din energia cu care se desfata o asemenea veche unealta: Seul, New York, Londra, San Francisco, Paris, Seattle, Tokyo, Hong Kong, Chicago, Singapore – orase de pe trei continente, intrate adânc în al XXI-lea veac. Dar nu numai simpla comunicare beneficiaza de Wi-Fi. La Londra, de pilda, camere de luat vederi sunt instalate peste tot, în fapt, un fel de telefoane cu „ochi” de luat imagini, de felul camcoder-ului de la PC-uri: cu cât teama de terorism creste cu atât electronica hi tech a statului politienesc creste si ea. La Vatican, electro-rugaciunile se fac în 6 limbi si sunt transmise, via Internet, pe micile ecrane ale celularelor credinciosilor catolici! La Las Vegas, însa, prin cam acelasi procedeu, se poate juca la ruleta. Copiii, în multe tari, sunt „dotati” cu echipamente GPS (Global Positioning System), Internet-iste, ceea ce înseamna ca sunt supravegheati, de la distanta, de parinti si de reteaua locala de telefonie. Unele autobuze, tramvaie, troleibuze, trenuri asigura, în orase si între ele, accesul la Net (prescurtare de la Internet) prin tehnologia Wi-Fi, ceea ce va avea ca rezultat, probabil, o micsorare a numarului de autovehicule mici pe strazi, sosele si autostrazi, caci persoana transportata poate lucra, pe laptop (micul computer personal portabil) dar si direct pe claviatura unui telefon celular (functioneaza, în acest moment, peste 1,5 miliarde de asemenea telefoane în lume!) la ce treburi are el sau ea de facut. Soldatii electronici, dotati cu toata parafernalia inventata de savantii de la DARPA (agentia militara americana de cercetare stiintifica si tehnologica) folosesc Wi-Fi si satelitii în Afganistan si Irak. Hainele, obisnuitele haine vor primi cipuri în tesaturi, pe care sa le poata recunoaste casele electronice de marcat, „ochii” din depozite si magazine, ba chiar si masinile de spalat (fireste, cele conectate, prin Wi-Fi, la Internet…). Nu mai vorbesc de e-commerce, comertul electronic adica, beneficiar clar al Internet-ului si telefoniei celulare…
          Cum va arata un telefon celular-PC? De fapt, cum arata deja, caci asa-numitul „gadget multimedia” exista, este un paralelipiped de aproximativ 9 cm x 8 cm x 2,5 cm, cântarind câteva sute de grame – dar nu multe – el este, în primul rând, telefon, e legat la Internet, receptioneaza posturi de radio dar si de televiziune, redând imaginile pe micul sau ecran, este si audio-video-recorder (înregistreaza, în memorie, ceea ce îi cerem), cu legatura la G.P.S., deci la satelitul de deasupra capului, cu microcomputer încorporat, cu jocuri etc. – numai piscina atasata nu are! Se alimenteaza – aici o problema – doar prin bateriile momentului. Dar: firma Medicis a prezentat deja un generator (minuscul) de curent cu celula de combustie (200 grame, 15 $, încarca de 5 ori un „gadget multimedia”). Alte laboratoare ofera „cartuse” cu combustibil (apa, spirt, alcool) de 2,5 $ bucata. MIT, prin Alan Epstein a scos din laboratoare o turbina cu gaz – de fapt, un ventilator de 2 cm în diametru, cântarind 2 grame, închis într-o carcasa etansa, scoate 20 wati, cheltuind 16 grame combustibil pe ora. Iar Amit Lal (Cornel University) si James Blanchard (Universitatea Wisconsin) au construit un fel de macro-fierastrau care se misca stânga-dreapta, actionat de particulele de pe o placuta de nichel radioactiv (!) si produce… o milionime de watt – utila si ea, pentru energizarea senzorilor din tunelele industriale sau a celor de pe creierul epilepticilor, capabile sa „simta” un atac cerebral. Cipurile „nucleare”, observati, au aparut la orizont, plus Wi-Fi, plus satelitii, plus microelectronica pâna în maduva oaselor civilizatiei noastre…