Plantele transgenice un pericol pentru societate?

    
     Culturile transgenice cunosc în ultimii ani o expansiune vertiginoasa. În 1998, aceste culturi ocupau peste 30 milioane de hectare în diverse zone de pe glob; e drept, 25 de milioane de hectare cultivate cu plante transgenice se afla pe continentul american.
    
     Culturile transgenice cunosc în ultimii ani o expansiune vertiginoasa. În 1998, aceste culturi ocupau peste 30 milioane de hectare în diverse zone de pe glob; e drept, 25 de milioane de hectare cultivate cu plante transgenice se afla pe continentul american. Aproape jumatate din aceste culturi sunt formate din soia (prima planta modificata genetic), dupa care urmeaza porumbul, rapita… si, mai nou, unele legume si fructe.    
         
     În ce consta de fapt modificarea genetica a plantelor?    
         
     Cei ce privesc cu precautie sau cu rezerve aceasta activitate ar spune ca e vorba de încalcarea barierelor instituite de Mama-Natura între specii. Cu alte cuvinte, ingineria genetica da posibilitatea specialistilor sa patrunda în intimitatea patrimoniului genetic al unei plante si sa introduca gene straine, provenite de la un virus, o bacterie, o insecta, alt soi de planta etc. Avându-se în vedere universalitatea codului genetic, posibilitatile sunt, cel putin teoretic, infinite. Genele straine (transgenele) ofera ulterior plantei modificata genetic un caracter nou; de exemplu, ele devin rezistente la pesticide sau la daunatori de tot felul, care de obicei fac ravagii în culturi. Pâna aici, toata aceasta „lucrare demiurgica” are si sensul ei pozitiv, mai ales daca e privita din punct de vedere economic. Numai ca exista „voci” în lumea stiintei care sustin ca plantele transgenice destinate alimentatiei pot pune în pericol pe de-o parte sanatatea omului, iar pe de alta calitatea mediului înconjurator.    
         
     Un pericol pentru sanatatea omului si pentru natura?    
         
     Datorita „genelor rezistente” care au fost inserate în patrimoniul lor genetic, plantele transgenice, conform unora dintre teorii, pot avea consecinte nefaste la nivelul organismului uman, facându-l rezistent la antibiotice. De altfel, chiar tehnica de manipulare genetica folosita de specialisti apeleaza la un moment dat la antibiotice. În ce sens? Bacteriile care au trecut prin „artificiul genetic” sunt pudrate cu un strat fin de antibiotic, tocmai pentru a li se testa rezistenta. Unele mor, altele supravietuiesc. Astfel se selecteaza pentru operatiunea urmatoare numai bacteriile foarte rezistente. Or, tocmai acestea ajung, prin intermediul produselor alimentare manipulate genetic, în organismul uman, caruia îi pun în pericol raspunsul pozitiv la antibiotice. Se face mentiunea, deloc lipsita de importanta, ca antibioticele sunt de departe cele mai prescrise si folosite medicamente din lume. Neutralizarea eficientei acestora ar compromite una dintre cele mai mari achizitii destinata apararii sanatatii omului.    
     Unii oameni de stiinta considera ca transgenele ar avea capacitatea de a trece din organismul plantelor modificate în bacteriile din sol si, ulterior, prin intermediul acestora, la plantele nemodificate. Astfel, s-ar putea ajunge ca o multitudine de plante salbatice (cum ar fi buruienile) sa capete la rândul lor o rezistenta crescuta la ierbicide. Când au emis aceasta ipoteza, cercetatorii respectivi au pornit de la un fapt deja demonstrat: plantele degaja ADN în sol. Or, un grup de cercetatori francezi (INRA si CNRS) au identificat transgene în ADN extras dintr-un sol cultivat cu plante modificate genetic în urma cu mai mult de un an. Aderând în particulele solului, ADN-ul e protejat împotriva degradarii. Bacteriilor din sol nu le revine decât rolul de a recepta genele „hoinare” si de a infesta plantele învecinate. Totusi, exista un fapt linistitor: bacteriile care au o asemenea disponibilitate, capabile de un asemenea „tur de forta”, sunt mai rare, deci acest risc pare deocamdata aproape neglijabil.    
     Mult mai periculoasa este însa diseminarea transgenelor prin intermediul polenului. Pentru a verifica aceasta ipoteza, s-au efectuat studii mai întâi în sere, apoi în câmp, în conditii agricole normale. Ce s-a constatat? De exemplu, caracteristica unei culturi de rapita transgenica de a rezista la un anumit tip de ierbicid s-a transmis prin polenizare nu numai la o cultura de rapita normala din imediata vecinatate, ci si la speciile salbatice din aceeasi familie de plante, care cresteau în zonele de cultura. Acelasi fenomen s-a demonstrat si la ovaz, sfecla de zahar, lucerna.    
     Pe baza acestor rezultate, oamenii de stiinta interesati de acest aspect al problemei lanseaza o serie de întrebari care vor sa reprezinte totodata si adevarate semnale de alarma. Asadar: Ce consecinte poate avea acest fenomen asupra naturii? Pe masura ce „ierburile rele” vor dobândi, prin contaminare, diferite caracteristici transgenice, va mai exista vreo posibilitate de control asupra lor? Proliferarea speciilor salbatice, confruntate cu o adevarata poluare genetica, nu se va transforma într-un fenomen ireversibil?    
     Numerosi membri ai asociatiei Greenpeace sunt de parere ca „va fi imposibil de prezis ce s-ar putea întâmpla mai ales atunci când plantele transgenice vor fi cultivate pe întreaga planeta”.     
     Deocamdata, în România nu se cultiva plante transgenice.