Scoala, altfel

          Statul, justitia, religia, scoala sunt pilonii pe care se sprijina (s-au sprijinit) civilizatia, civilizatiile omului. Sunt, toti acesti piloni, institutii solide, vechi, care au împins înainte civilizatiile omului, de la Imperiul vechiului Egipt pâna la civilizatia planetara tehnologizata de astazi.

          Statul, justitia, religia, scoala sunt pilonii pe care se sprijina (s-au sprijinit) civilizatia, civilizatiile omului. Sunt, toti acesti piloni, institutii solide, vechi, care au împins înainte civilizatiile omului, de la Imperiul vechiului Egipt pâna la civilizatia planetara tehnologizata de astazi. Pentru sociologi însa este clar: acum, astazi, sub forma lor clasica, aceste institutii nu-si fac datoria! Nu mai sunt de ajuns. De aceea apar corporatiile industriale si comerciale suprastatale, sectele religioase de toate culorile, facultati, scoli sau variante de scoli în toate domeniile de studiu.
          Iata pentru exemplificare câteva structuri scolare de mare succes, ilustrând perfect asertiunea ca institutia scoala capata noi sensuri:
          muzeele dinamice de stiinta înfloresc în partea de nord a planetei.
          Pe lânga Universitatea din Glasgow functioneaza o scoala de astronauti amatori. Pe lânga pregatirea specifica, tinerii proiecteaza împreuna cu profesorii lor diverse avioane spatiale (unul dintre acestia, waverider-ul, a fost, recent, achizitionat de NASA pentru a fi folosit, peste câtiva ani, la explorarea planetei Venus!)
          Un grup de pedagogi, sociologi, fosti astronauti si scriitori SF au pus bazele asociatiei „Contact”, o forma de scoala care pregateste tinerii pentru… impactul cu eventuala aparitie a reprezentantilor unor civilizatii extraterestre!
          Un exemplu, pentru contrapunct: au luat fiinta, în mod natural, pe coastele pacifice ale Pakistanului, adevarate scoli de… demolatori de vapoare; mai exact spus, multi armatori îsi trimit navele, pe ultimul lor drum, înainte de „iesirea la pensie”, spre Pakistan; navele sunt preluate de localnici, trase la mal, desfacute în bucati, în beneficiul unei adevarate industrii locale, a otelului reciclat; „demolatorii” sunt, culmea, membri ai unui aceluiasi trib montan (!), care îsi transmit tainele noii profesii (banoase se pare) de mai bine de trei decenii, formând o adevarata scoala în materie.
          …Dezvolt tema muzeelor de stiinta, nu numai pentru ca profesia mea este aceea de popularizator de stiinta, cât si pentru ca am avut ocazia sa vad, în diverse parti ale lumii, asemenea muzee, am vazut copiii si tinerii care le frecventau si am putut sa masor, asupra lor, impactul acestei forme de cunoastere.
          Poate cea mai interesanta institutie de educatie de acest fel de pe întreaga planeta este Musée des sciences et de l’industrie din Paris. Un univers în miniatura, lumea de mâine, la dispozitia copiilor. Patruzeci de mii de metri patrati de expozitie, pe cinci etaje, trei sali de spectacol, dintre care „La Géode” este un cinematograf cu ecran semisferic de 1000 m2, iar „Planetariul” e un simulator convingator al Sistemului Solar si al Galaxiei noastre. Muzeul are, asa cum se cuvine, o mediateca, adica o biblioteca combinata cu o videoteca, cu o fonoteca si cu o „programateca” (programe pentru computeristi) – de unde vin si împrumuta (carti, benzi, casete, programe) sute de mii de copii din întreaga Franta (si nu numai: prin amabilitatea dlui Bruno Julien si emisiunile de stiinta ale TVR au profitat de realizarile studioului de filme documentare ale oraselului de stiinta parizian).
          Succesul de public este eclatant: în jur de 5.000.000 vizitatori (platitori) pe an! De la muzeul parizian au plecat catre alte orase ale Frantei (dar au fost si exportate) expozitiile: Holografia, Inventarea Timpului, Savantii si Revolutia, O mie de miliarde de microbi, Un tol, doua picioare, trei metri, Cercetatorul pasionat, Stiinta pe benzi desenate. Nu am scris rândurile de mai sus doar pentru a trezi nostalgii de genul: noi suntem înca atât de departe…
          …Ei bine, nu suntem chiar atât de departe. Palatul Copiilor de astazi si fostele Case ale Pionierilor (acum Cluburi ale Copiilor) functioneaza, cu bun randament, cu cercuri bine dotate, cu personal de înalta calificare. Conducerea Palatului Copiilor a convins Primaria Municipiului Bucuresti sa acorde spatiul din jurul palatului pentru a se încerca construirea unor pavilioane ale stiintei si tehnicii, a unor obiective care ar ajuta la propulsarea copiilor nostri spre lumea de mâine. În principiu, MECT este de acord sa se implice. Lipsesc însa banii. Tot în principiu, responsabilii oraselului parizian Cité des sciences et de l’industrie se arata gata sa trimita specialisti (în… pedagogia viitorului) pentru a ajuta la proiectarea obiectivelor oraselului de stiinta bucurestean.
          O solutie ar fi, desigur, trezirea interesului unor sponsori – ceea ce si încerc sa fac, prin rândurile de fata si prin intermediul emisiunilor de stiinta ale unor televiziuni (TVRM, TVR Cultural).
          Ceva trebuie facut, si repede, cred eu, înainte ca o noua „cortina de fier”, aceea a saraciei, incompetentei administrative si a tehnologiilor vetuste sa se ridice între continentul Europa si Europa de Est.
          Sa începem, poate, cu achizitionarea uneia dintre expozitiile itinerante pe care, daca am cere-o în acest an, am avea-o, la Bucuresti, Craiova, Timisoara, Oradea, Cluj, Brasov – un circuit, deci, în vacanta de vara a acestui an. Ne-ar costa cam 40.000 de euro, adica mai putin decât cheltuieste o echipa guvernamentala sau prezidentiala deplasându-se la o întâlnire, conferinta, masa rotunda – si învatamântul nostru ar capata, astfel, lovitura de impuls initial de care are, credem, dramatic nevoie.