Chinezii au confirmat in 2007 experimentul anti-satelit din 11 ianuarie 2006, prin care au provocat explozia unuia dintre vechile lor aparate aflate pe orbita in jurul Pamântului. O explozie din care au rezultat 900 de deseuri suplimentare care ratacesc acum in spatiu. In urma deflagratiei, bucatile de materiale s-au dispersat pe diverse orbite, inclusiv pe cea a Statiei spatiale internationale, ceea ce mareste cu 50-100% riscul ca scutul acesteia sa fie intr-o zi strapuns de unul dintre deseuri. Bucati de fier, plastic si alte materiale care ar fi trebuit sa-si gaseasca locul in pubele si nu in spatiu. Se estimeaza ca numarul deseurilor mai mari de 10 cm care hoinaresc pe diferite orbite este 10.000.
Conform estimarilor celor 11 agentii spatiale mondiale responsabile de producerea acestor deseuri, cele mai mari de 1 cm sunt in numar de 300.000 iar cele mai mari de 1 mm, de 35.000.000!Satelitii activi sunt responsabili de 6% din aceste obiecte, cei inactivi, de 20% iar etajele lansatoarelor, de 2,5%. Restul se compune din mici fragmente provenind din diverse carcase, instrumente, din exploziile satelitilor vechi cu rezervoare incomplet vidate sau in urma impacturilor asteroizilor.
Solutia eliminarii deseurilor spatiale presupune in primul rând respectarea legislatiei, a rezolutiei Natiunilor Unite de a nu se produce deseuri mai ales in zone critice si deja aglomerate de la 0 la 2000 km altitudine si in orbita geostationara, la 35.000 km.
La aceasta mare distanta, o solutie ar consta in asigurarea unei cantitati suficiente de carburant pentru a expedia satelitul la 300 km mai sus la sfârsitul misiunii sale, la o inaltime de la care nu va cobori niciodata. In felul asta, nu va incomoda nici aparatele aflate in functiune.
Chiar daca activitatea spatiala s-ar opri in totalitate, deseurile ar continua sa se multiplice, mai ales in orbita joasa. Si asta datorita reactiei in lant. O coliziune favorizeaza cresterea numarului de ramasite si, deci, a riscurilor noilor coliziuni si asa mai departe. E nevoie, asadar, de masuri pentru colectarea deseurilor existente. Masuri extrem de costisitoare si relativ eficace.
Una din solutiile cele mai realiste consta in recursul la mini-satelitii vânatori dotati cu sisteme care sa permita acrosarea deseurilor si evacuarea lor din orbita, in atmosfera, unde se vor distruge. Un astfel de satelit apreciaza specialistii, ar putea acrosa aproximativ 50 de deseuri.
DORIN MARAN
Comentarii