Aflat la poalele muntilor Sierra Guadarrama, in nord-vestul Madridului, Escorialul este un simbol al puterii regilor Spaniei, manastire, palat si necropola imperiala. Uriasul edificiu a fost ridicat de catre Filip al II-lea (1556-1598), care a avut sansa sa-l vada terminat in timpul vietii sale.
Intentia regelui a fost sa inalte un mausoleu pentru tatal sau, imparatul Carol al V-lea, dar si pentru sine si urmasii neamului. Era asadar vorba de un mausoleu amplasat in interiorul unei manastiri inchinate Sfântului martir Laurentiu, venerat de rege din copilarie. In acest fel voia sa multumeasca Sfântului pentru victoria obtinuta asupra francezilor in 1557, in ziua in care era praznuit, Sfâtul Laurentiu, respectiv la 10 august. O veche legenda spune chiar ca temelia asezamântului a fost inspirata de gratarul pe care a fost martirizat Sfântul.
Ansamblul continea de asemenea si un palat regal care ocupa cam un sfert din planul parterului pe laturile de est si nord-est. Locul ales pentru constructie a fost catunul Escorial sau Escurial la o altitudine de 1125 m, unde Curtea se putea retrage in timpul verii, pentru a se pune la adapost de caldura Madridului. Tot aici urma sa functioneze un colegiu inchinat educatiei religioase, un spital si o farmacie.
Planurile au fost executate de arhitectul Juan Banstista Alfonsis de Toledo (circa 1515-1567), care vreme de 11 ani, a indeplinit functia de arhitect regal si inginer in serviciul viceregelui din Napoli, dupa ce a lucrat o vreme si la Catedrala Sfântul Petru din Roma. Lucrarile incepute de acesta au fost continuate dupa moartea sa de catre Juan de Herrera, dar documentele vremii mentioneaza si alti arhitecti care au contribuit la ridicarea constructiei revazând si imbunatatind proiectele initiale. Totul s-a desfasurat intre anii 1563-1584.
Biserica, inaltata dupa modelul cruce greceasca seamana intrucâtva cu Basilica Sfântul Petru din Roma. Are o cupola deasupra navei centrale iar exteriorul este de o frumusete severa. Fatada este inchisa de doua turnuri intre care se afla un frontispiciu triunghiular decorat cu statui de bronz reprezentându-i pe Filip al II-lea si sase regi din Vechiul Testament. Coloanele dorice coboara de sub cornisa incadrând cele trei intrari. Interiorul emana o deosebita eleganta si multa, foarte multa bogatie.
Altarul de marmura are o inaltime de 30 metri, statuile lui Carol al V-lea, Filip al II-lea si ale altor membri ai familiei regale poarta semnaturile unor mesteri ilustri. Fresca de pe tavanul bibliotecii apartine lui Tizian si in mausoleu se odihnesc 26 de regi si regine din Spania. Impresionant este cavoul lui Carol al V-lea, construit in stil baroc, impodobit cu sculpturi de marmura, jasp si bronz, având o forma hexagonala accentuata de coloanele duble si putând fi accesat prin 34 de trepte de marmura. Dintre curtile interioare ale palatului trebuie amintita Curtea Evanghelistilor, decorata cu statuile celor patru evanghelisti care inconjoara fântâna din centru. Aceasta se leaga de fatada sudica printr-o rotonda cu doua etaje sustinuta de coloane dorice si ionice.
Intregul ansamblu este reprezentativ pentru barocul spaniol (desornamentado) având influenta covârsitoare asupra constructiilor de mai târziu.
IRINA STOICA
Comentarii