«O metafora potrivita este Calatoria diletantilor»
– Va mai cauta muzele sau le cautati dv. pe ele?
– Ii las pe ingineri sa raspunda la intrebarea asta, ca ei sunt mai multi si, deci, mai usor de gasit.
«O metafora potrivita este Calatoria diletantilor»
– Va mai cauta muzele sau le cautati dv. pe ele?
– Ii las pe ingineri sa raspunda la intrebarea asta, ca ei sunt mai multi si, deci, mai usor de gasit.
– Stiu ca prezidati (scuzati cuvântul) un foarte interesant cenaclu…
– Nu este cenaclu, este „Institutul de Glasuri”, pe care l-am infiintat cu gândul la prelectiunile junimiste de la Casa Pogor. Aici, in cadrul Muzeului Literaturii Române, autori mai mult sau mai putin consacrati vorbesc despre ei insisi, despre cum recepteaza fenomenul cultural al inceputului de mileniu. Printre altii, s-au produs aici Nicolae Breban, Florin Iaru, sculptorul Florin Codre. Se vorbeste cu ceasul pe masa, 30 de minute, dar trecerea timpului o cronometram, totusi, dâmboviteste.
– Ce-ati facut in prima zi a lui Eminescu din acest nou secol?
– M-am uitat cu timiditate la poza lui pe care o am in casa. Apoi, am urmarit la posturile tv, printre doua spargeri de conducte si trei kilometri de cablu tepuiti, cum despre poetul neamului nu vorbeste vreun scriitor, nu se difuzeaza vreo inregistrare de tezaur cu Sadoveanu sau Arghezi discutând despre Luceafar.
– Cum vede poetul din dv. ultimul deceniu românesc?
– Poate ca o metafora potrivita este „Calatoria diletantilor” – apropo de opera rusului Bulat Okudjava.
– Sunteti bransat sau debransat la aceasta realitate?
– Prefer sa ma bransez doar la ceea ce scriu.
– Nu v-ar pasiona sa satirizati ce se intâmpla?
– O sa va raspund asa: aveam cândva o rubrica (la o revista raposata) cu aceleasi doua personaje desenate, carora li se schimbau mereu replicile. Intr-un anume numar, unul intreba: „Ce ne facem, mon cher, cu criza asta de apa?”. Raspuns: „Ne facem ca ploua!”
– Dupa 18 carti de poezie, ati debutat recent cu proza. Despre ce e vorba?
– Volumul se cheama „Les Années Folles du Socialism”, prezentata la Târgul de carte „Gaudeamus”. Am scris-o impreuna cu sotia mea si o recitesc mereu sa inteleg de ce a fost atât de apreciata. Chiar pierd câte o noapte ca sa-mi dau seama de ce se spune ca „asa ceva nu s-a mai publicat”.
– Cât ati câstigat ultima oara la bingo?
– Nu particip la jefuirea sistematica a poporului român.
Cea mai fierbinte vara
Valuri de caldura în Europa, fum toxic în Indonezia, culturi uscate în...
Comentarii