Traim o etapa a istoriei cand oamenii par sa-si fi pierdut busola din cauza nesabuintei, a sindromului puterii si incearca sa se reorienteze inventand, la nivelul conducatorilor vizibili ori din umbra, crize economice si financiare globale, razboaie, atentate, scari de valori rasturnate… Din nefericire, aliatul dintotdeauna al individului uman – natura – lovita si ea de neascultarea cinica si sinucigasa a "copilului" ei inzestrat, totusi, cu ratiune, s-a dezechilibrat grav, punand in pericol soarta intregii planete. La sfarsitul lunii ianuarie, oamenii de stiinta au lansat o bomba cu ceas: in numai cateva decenii, asa-numitii supervulcani ar putea sa se trezeasca, provocand eruptii deosebit de violente, cu consecinte imprevizibile, dar, oricum, sumbre.
Explozia vulcanului Santorini, in jurul anului 1630 i.Ch., a fost urmata de un tsunami gigantic. Unele teorii sustin ca in catastrofa respectiva a pierit, legendara Atlantida. Cert este ca in timpul eruptiei, Insula Santorini, situata in Marea Egee, a fost acoperita de 40-60 miliarde de metri cubi de magma, potrivit specialistilor, fenomenul petrecandu-se la circa 18.000 de ani dupa precedenta eruptie a aceluiasi vulcan, ceea ce inseamna un interval lung de timp intre doua treziri succesive. Metodele de studiu moderne au permis punerea in evidenta a proceselor survenite cu mai putin de 100 de ani inainte de ultima eruptie. Astfel, volume uriase de magma au alimentat permanent rezervorul vulcanului in acest interval, iar in lunile precedente catastrofei aceasta materie era foarte bogata in siliciu, observatie ce permite supravegherea mai riguroasa a altor vulcani de acelasi tip.
Scufundandu-se ulterior stingerii sau adormirii lor, vulcanii formeaza depresiuni intinse de forma unor caldari (caldere), ramanand in continuare potential activi. Cei din Parcul Yellowstone (SUA) si din Campei Flegrei (Italia), de exemplu, au avut eruptii calderice in urma cu 640.000 si respectiv 39.000 de ani. In acelasi fel, in anul 1991 vulcanul Mont Pinatubo din Filipine s-a trezit brusc si violent. Or, studiile recente indica faptul ca reactivarea, dezvoltarea si asamblarea finala a marilor rezervoare de magma se pot produce in perioade de timp foarte scurte – decenii sau chiar luni, incomparabile cu perioadele de repaus.
Specialistii spera ca prin observatiile lor sa detecteze cu un timp important inainte potentialele eruptii devastatoare. Dar aceasta ar fi numai o etapa. Intrebarea este: daca se constata ca un asemenea fenomen este iminent la orizontul catorva luni, a unui an, doi, ce se va putea face altceva decat sa se limiteze cumva numarul victimelor si pagubele materiale? Fiindca punctul nevralgic este de fapt usor deplasat in alta directie: prin activitatile si actiunile sale necontrolate, omul a distrus natura in asa masura incat, odata trezita, aceasta ar putea schimba efectiv chipul planetei. Cum ar zice un regretat scriitor, natura, ca si timpul, nu mai are rabdare cu noi.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii