Marea Mediterana a pierdut 70% din apa în urma cu 5,5 milioane de ani, un episod spectaculos de secare provocat de o perioada de închidere a strâmtorii Gibraltar. Pasajul maritim îngust, care separa Spania de Maroc, joaca un rol esential în acest ecosistem.
Fluviile care alimenteaza Mediterana cu apa dulce sunt, de fapt, prea putine ca numar pentru a compensa evaporarea apei marine. Acest dezechilibru este contrabalansat de schimbul de apa dintre aceasta mare si Oceanul Atlantic prin strâmtoare.
La suprafata, apa din Oceanul Atlantic patrunde în Mediterana; la adâncime, apa din Mediterana – mai sarata – patrunde în ocean. Daca acest pasaj ar fi blocat astazi, ar provoca o scadere a nivelului marii „de aproximativ 0,5 metri pe an”, au notat autorii studiului publicat în Nature Communications.
Acest lucru s-a întâmplat în urma cu 5,97-5,33 milioane de ani î.e.n., la sfârsitul Miocenului. Blocarea strâmtorii, cauzata în special de miscarile placilor tectonice, a limitat schimburile de apa între Marea Mediterana si Oceanul Atlantic, ceea ce a dus la o concentrare a sarurilor în mare, transmite AFP/Agerpres.
Acest episod, numit Criza messiniana, cu referire la orasul italian Messina, a lasat urme vizibile – solul Mediteranei este acoperit cu un strat de sare care are o „grosime de pâna la 2-3 km” si totalizeaza un milion de kilometri cubi, dupa cum a explicat Giovanni Aloisi, cercetator în cadrul Centrului National Francez de Cercetari Stiintifice si geochimist la Institutul de Fizica a Globului din Paris.
Însa, amploarea scaderii nivelului marii în timpul acestei crize a reprezentat pâna acum un subiect de dezbatere. „Anumite ipoteze sustineau ca nivelul Mediteranei, practic, nu a scazut, altele ca marea aproape s-a golit”, a subliniat Aloisi, care a condus studiul.
Colonizarea insulelor Baleare
Cu ajutorul analizei izotopilor de clor continuti în sarurile extrase din fundul Mediteranei s-a ajuns la concluzia ca acest episod s-a desfasurat, de fapt, în doua etape.
Într-o prima faza, de aproximativ 35.000 de ani, Mediterana a fost „plina cu apa, ca acum”, însa îngustarea strâmtorii Gibraltar „a facut putin mai dificila iesirea apei sarate spre Atlantic”, provocând o acumulare de saruri în partea sa estica si determinând o crestere a concentratiei de sare, a spus cercetatorul.
A doua faza a fost mult mai scurta – în jur de 10.000 de ani. Strâmtoarea a fost „închisa complet”, Marea Mediterana fiind „separata” de Atlantic, iar schimburile de apa cu oceanul fiind întrerupte, a continuat el.
Sarurile s-au acumulat apoi peste tot, iar marea a secat. Nivelul apei a scazut cu 1,7 pâna la 2,1 km în partea estica si cu aproximativ 850 de metri în partea vestica. În total, bazinul mediteranean a pierdut 70% din volumul sau de apa. Asta pâna când strâmtoarea Gibraltar s-a redeschis, iar marea s-a umplut din nou.
Aceasta secare a avut consecinte spectaculoase asupra peisajului si biodiversitatii din Marea Mediterana, unde traiau pesti si cetacee. „Doar microorganismele pot trai la astfel de niveluri de salinitate”, a notat Aloisi. În partea vestica, scaderea nivelului marii ar fi dus la formarea unui pod terestru care lega Africa de Europa. Acest lucru ar fi permis „colonizarea Balearelor de catre mamifere” de pe continent – capre, rozatoare si iepuri –, dupa cum arata studiile anterioare, a adaugat cercetatorul.
Scaderea nivelului marii ar fi modificat, totodata, circulatia atmosferica peste bazinul mediteranean.În plus, a crescut activitatea vulcanica în regiune.
Cercetatorul a explicat ca „70% din volumul Mediteranei reprezinta o masa enorma de apa, care exercita presiune asupra litosferei”, scoarta exterioara a Pamântului. Când aceasta presiune este atenuata prin scaderea nivelului marii, este favorizata formarea magmei si migrarea acesteia la suprafata, ceea ce creste riscul de eruptii.
NICUSOR DINCA
Comentarii