Planta a carei origine specialistii o localizeaza in vechea Cartagina, anghinarea este recunoscuta de mult timp ca redutabil remediu in afectiuni grave ale ficatului si ale rinichilor, dar si in alte patologii. De la ea se folosesc in primul rand frunzele si, in mai mica masura, radacina. De asemenea, de mentionat ca nu se face referire doar la preparatele din anghinarea culeasa din flora spontana, ci si la cultura respectiva, realizata si la noi, in sudul tarii.
Principiile active din anghinare maresc secretia biliara si diureza, scad nivelul colesterolului din sange si ajuta la tratarea diabetului. Efectul diuretic o recomanda in tratarea nefritelor acute si cronice. Marirea cantitatii de urina favorizeaza eliminarea ureei si a toxinelor adunate in rinichi si in ficat, urmarile observandu-se si in vindecarea urticariilor si a mancarimilor de diverse tipuri.
Cel mai simplu preparat pentru asemenea tratamente este infuzia obtinuta dintr-o lingura de planta (frunze) pusa in 500 mililitri de apa fierbinte; se lasa o jumatate de ora sa se linisteasca, se strecoara si se bea astfel: circa o treime dimineata, pe stomacul gol, iar restul cu 30 de minute inaintea meselor principale din timpul zilei.
Gama bolilor tratabile cu anghinare este mult mai larga. Este vorba despre afectiuni ale tubului digestiv care au drept simptome varsaturi, constipatie, colite, enterite, fermentatii intestinale, hemoroizi, absenta apetitului. De asemenea, ceaiul respectiv ajuta si in tratarea unor maladii ale inimii, manifestate prin hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala. Administrarea se face la fel ca in bolile hepatice sau renale, cu mentiunea ca, in patologia ficatului, pacientului i se recomanda sa stea culcat pe partea dreapta, o jumatate de ora, dupa ce a luat doza de dimineata. Tratamentele incep cu doze mai mici si vor creste pe parcursul celor 20-30 de zile, cat vor dura in mod normal. In ceea ce priveste radacina de anghinare, datorita efectului sau diuretic se recomanda in tratarea gutei, a reumatismelor, a litiazei si a icterului.
Ceaiul colagog (stimuleaza activitatea vezicii biliare) si coleretic (impulsioneaza secretia biliara): anghinare frunze – 25 g; musetel flori – 20 g; rostopasca – 5 g. Se va prepara o infuzie dintr-o lingurita de amestec la o cana cu apa, si se va bea cate o astfel de doza, dimineata si seara, inainte de masa.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii