Pentru lumea de azi, „tineretea fara batranete” ramane o formula de basm. Exista totusi destul de multe metode de mentinere, pe tot parcursul vietii, a unui tonus ridicat, a unui organism viguros, a gandirii pozitive si a linistii interioare – elemente echivalente cu aerul, apa si hrana fara de care nu am putea trai. Doamna Elena Constantin din Ploiesti, veche cititoare a „Magazinului”, ne marturiseste intr-o scrisoare ca a adunat de-a lungul anilor numeroase insemnari legate de sanatatea fiintei umane. Din manuscrisul respectiv, ne-a trimis un fragment care considera ca „ar putea constitui un tipar de viata nturista pentru cei ce vor sa traiasca multi ani sanatosi sau pentru cei cu sanatatea subreda, care doresc sa o consolideze”.
A trai impreuna cu natura
Doamna Constantin isi intituleaza manuscrisul oferit spre folosul ctitorilor nostri, foarte sugestiv, Trai naturist – Tinerete sanatoasa – Batranete linistita. Fara a interveni in esenta materialului, ne-am permis sa operam mici reordonari, pentru a facilita mai mult accesul la informatiile respective al oricarei persoane doritoare sa le utilizeze. Tratarea subiectului porneste de la cateva intrebari carora li se da raspuns in ordinea formularii lor, ceea ce vom face si noi in continuare, cu precizarea ca, textul fiind foarte dens, l-am impartit in doua „episoade”. Pentru inceput, cititoarea noastra incearca sa defineasca ceea ce numeste modul de viata naturist, care insumeaza respectarea unor norme si reguli de hranire naturala, a unor precepte de medicina complementara (acupunctura, presopunctura, fitoterapie, automasaj, bai de plante), precum si a unor precepte yoghine de autosugestie si respiratie.
Reversul medaliei in alimentatie
Elementul asupra caruia insista doamna Constantin intr-o prima etapa este regimul alimentar, evocand faptul ca, la inceputurile existentei sale, omul s-a hranit foarte simplu, natura oferindu-i cu generozitate ceea ce constituia alimentatia sa de fiecare zi: fructe salbatice, plante, radacini, oua de pasari, insecte, miere din scorburile unde traiau albine salbatice, nuci, alune si asa mai departe. Din toate acestea organismul lua toate principiile alimentare de baza ale unei hraniri simple si naturale suta la suta.
O data cu evolutia societatii omenesti, s-au inventat si s-au diversificat tehnici de preparare si de rafinare, pe parcursul carora se pierd multe dintre elementele nutritive ale alimentelor. De exemplu, prin fierbere, uscare, prajire, afumare, cele 25% proteine din carnea proaspata se reduc la jumatate (12,5%), iar daca produsul respectiv este tinut in congelator sau nu este consumat intr-un timp suficient de scurt, acestea ajung la aproximativ 7%. La fel se petrec lucrurile si cu vitaminele, enzimele, aminoacizii, astfel ca organismul nostru nu profita, din cantitatea de alimente initiala, decat de o mica parte.
Crud si/sau gatit
Un exemplu la indemana oferit de doamna Constantin se refera la „o farfurie rasa cu macaroane cu branza, scoase din cuptor si mancate cu pofta. Ele abia daca ii asigura bietului organism cateva miligrame de calciu si hidrati de carbon, ceva lipide si zaharuri, iar in rest – reziduuri pentru care organismul face un efort deosebit sa secrete sucurile necesare pentru a le digera, sa le absoarba la nivelul intestinului si sa metabolizeze ceea ce a absorbit, incarcand insa ficatul cu produsi neutilizabili”. In schimb, o cana cu lapte de vaca sau de capra contine calciu, magneziu, lactoza naturala, vitamine si anticorpi necesari organismului, fara ca acesta sa faca un efort atat de mare pentru digestie si pentru metabolizare.
„S-a constatat, prin determinari detaliate realizate in laborator ca alimentele pierd prin fierbere mai mult de jumatate din cantitatea de elemente nutritive: proteine, vitamine, aminoacizi. Pierd uneori si saruri minerale, pentru ca, in timpul fierberii, unele dintre acestea precipita cu altele si nu mai pot fi absorbite la nivelul intestinului”. La fel, fructele si legumele, prin preparare la cald pierd cea mai mare parte din vitaminele si enzimele de care au nevoie celulele corpului nostru si in special globulele albe din sange, adevarati aparatori ai organismului, in fata microbilor si a celuelor canceroase aparute – in cazuri totalmente nedorite, fireste – in fluxul sangvin si in tesuturi”. Dar despre acest subiect, in numarul viitor vom prezenta analiza detaliata a cititoarei noastre din Ploiesti.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii