Exista o metoda, relativ noua, de tratare a obezitatii, de reducere a supraponderalitatii, si anume cea psihoterapeutica. O sa abordam, în particular, obezitatea de natura psihica. Desigur, si alte tipuri de obezitate (dereglari metabolice, biochimice sau genetice) pot fi tratate apeland la suport psihologic, alaturi de metodele cunoscute.
Exista doua forme de „obezitate psihica”:
– cea ca reactie la stres: în situatii de tensiune psihica (anxietate, frustrare, insecuritate etc.), unii oameni se alimenteaza excesiv, hrana devenind un mijloc de reducere a acestei tensiuni, un mecanism de evitare si de substitutie;
– dependenta alimentara de tip toxicomanie. Aici alimentul devine obiectul satisfacerii psihologice dincolo de cerintele fiziologice. Este vorba de o aviditate alimentara aflata mai ales sub control extern: individul manifesta o mare sensibilitate fata de stimuli ca estetica alimentelor, calitatea lor, ambianta.
Ca si în cazul dependentei de alcool sau drog, tratamentul dependentei de aliment întampina o rezistenta mare, oamenii avand o capacitate crescuta de disimulare sau de autoamagire. De obicei, ei considera ca revenirea la starea de normalitate ponderala este usoara si nu ar presupune decat un simplu act de vointa: „pot oricand, dar nu am acum timp, chef etc.”.
Pe baza tehnicilor si orientarilor psihoterapeutice se concep strategii individuale sau de grup, care sa reduca influenta alimentara si sa mentina rezultatele obtinute.Psihoterapeutul, într-un timp relativ scurt, antreneaza mental si afectiv pacientul, spre a obtine o conduita alimentara specifica pentru o cura de slabire reusita si pentru un comportament ulterior, care sa pastreze în timp greutatea corporala astfel dobandita.
Alaturi de aceasta metoda, se aplica cu succes, în numeroase cazuri, hipnoterapia. Privita cu suspiciune sau cu admiratie, hipnoza nu este decat o relaxare profunda, pe timpul careia individul este constient si asista la comenzi de tip sugestiv, care au scopul de a-i schimba modul de gandire sau de apreciere. Ca rezultat, el devine mai echilibrat, mai rezistent si mai adaptabil. Aceasta tehnica este foarte comoda pentru pacient, efortul lui de vointa fiind minim. Dupa o deprindere eficienta a demersului psihoterapeutic se poate ajunge chiar si la practicarea auto-hipnozei, ca o prelungire a tratamentului initial.
Putem concluziona ca psihoterapia poate înlocui sau suplimenta caile traditionale de combatere a obezitatii si, spre deosebire de multe dintre acestea, promite un efect de durata.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii