O manifestare reflexa cum este râsul pare a nu mai avea nevoie de analize si explicatii, câta vreme apare spontan, în contexte considerate absolut normale si logice. Ea implica însa legaturi complexe cu starea generala de sanatate a organismului, pornind de la faptul esential ca a râde „din toata inima” presupune o stare afectiva pozitiva si deci stapânirea si emiterea de energii pozitive. Stare mai putin vizibila, cu efecte asupra simptomelor si functiilor organismului, procesul în sine declansând eliberarea de endorfine în creier, molecule care influenteaza semnalele transmise de neuroni.
Elibereaza, înveseleste, transmite optimism: râsul are un efect remarcabil asupra umorilor noastre si asupra raporturilor cu cei din jur. De altfel, oamenii de stiinta fac de mult timp cercetari legate de acest mecanism natural si de binefacerile pe care le induce în organismul uman. Recent, o echipa de specialisti britanici a decis sa se aplece cu mai multa atentie asupra unui efect al râsului oarecum surprinzator: capacitatea sa de a ameliora durerea. Pentru aceasta s-au realizat mai multe tipuri de teste. Într-o prima etapa s-a analizat reactia la durere a voluntarilor în timp ce acestia vizionau fragmente din serii cinematografice comice, precum „Mr. Bean” sau „Prietenii”, ori emisiuni umoristice despre jocul de golf si despre viata animalelor. În situatia mentionata, durerea era provocata prin frig, cu ajutorul unui manson special sau al unui garou strâns pe brat pâna la limita de toleranta.
A doua etapa a testului a constat în vizionarea de catre subiecti a unor spectacole la alegere din cadrul Festivalului de teatru de la Edimbourg. Aici, unii voluntari au optat sa asiste la o comedie, în timp ce altii au preferat o drama. Imediat dupa spectacol li s-a cerut voluntarilor sa se sprijine de un zid cu genunchii îndoiti, ca si cum ar fi fost asezati pe un scaun si sa-si mentina astfel pozitia cât mai mult timp posibil. La finalul ambelor etape, cercetatorii au constatat ca persoanele care se amuzasera pe parcursul amintitelor vizionari prezentau o toleranta la durere indiscutabil mai ridicata fata de cele care nu râsesera.
Râsul poate fi însa asa-zicând natural, neprefacut sau „artificial”, nefiresc ori – cum i se mai spune – politicos. Distingând cele doua categorii diametral opuse, cercetatorii au stabilit ca este suficient ca un sfert din manifestarea prin râs a trairilor afective sa fie sincer, din toata inima, pentru a mari cu 10% toleranta la durere. Pe de alta parte, la subiectii care au vizionat spectacole non-umoristice nu s-au manifestat deloc efecte antidurere. Mai precis, se poate vorbi despre un râs întrucâtva special: cel adevarat, „cu toata gura”, este singurul care are efectul pozitiv despre care vorbim si trebuie facuta clar distinctia de râsul de fatada, nefiresc.
Înca o remarca importanta este aceea ca primul gen de râs necesita în mod esential ca subiectul sa se afle într-un grup, deoarece rareori se întâmpla ca o persoana sa izbucneasca în hohote de râs în timp ce este singura. Detalii mai de profunzime ale acestui fenomen insolit au reiesit din analiza mecanismelor implicate în declansarea sa, care a relevat rolul determinant al moleculelor specifice numite endorfine. Eliberate în creier, acestea joaca rolul de mesageri chimici între neuroni si intervin deci în transmiterea unor semnale ale durerii cum este stresul.
* * *
Respiratia constituie un factor deosebit de important în obtinerea efectului pozitiv al unui râs sanatos. Acesta implica un exercitiu muscular involuntar si repetat, în timpul caruia se expira aerul fara reluarea inspiratiei. Tocmai acest efort „epuizeaza” corpul si determina producerea faimoaselor molecule ale starii de bine. Ca fapt divers, mai putem adauga ca omul nu este singura specie care râde, ci o manifestare similara se întâlneste si la primatele mari, însa cu deosebirea ca ele si inspira în timpul râsului. Este un detaliu esential, care face diferenta între dimensiunea râsului la om fata de primate, ca element psihologic si social. În concluzie, sa râdem cât mai mult si mai des, din toata inima, pentru a fi cât mai sanatosi!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii