Unul dintre marii maestri ai Renasterii italiene care a acoperit cu glorie localitatea natala a fost Antonio Allegri da Correggio, cunoscut în istoria artei drept Correggio. Este vorba despre o foarte mica localitate (astazi are douazeci de mii de locuitori) din regiunea nordica italiana Reggio Emilia. Alte exemple notabile ar fi Paolo Caliari zis Veronese (cel din Verona), Michelangelo Merisi zis Caravaggio (localitate lânga Bergamo) si Leonardo da Vinci (comuna lânga Florenta). Din punct de vedere artistic, Correggio a fost un artist de frunte al scolii din Parma.
Nascut într-o familie modesta de comersant, Antonio Correggio (1489-1534) a fost mai mult un copil si un adolescent care si-a descoperit singur talentul si s-a apropiat din proprie initiativa de atelierele unde se facea ucenicie în arta, plecând mai întâi la Modena. Influenta pictorilor cu care a lucrat, inclusiv cei de la Mantua, se va vedea doar în primele sale lucrari, caci ulterior Correggio a fost un spirit independent, autodidact si aducator de idei noi în arta picturala, mai ales în ceea ce priveste perspectiva si jocul de lumini. Din acest punct de vedere, este considerat un creator de iluzii optice si un premergator al stilului rococo.
Faima sa crescânda a determinat primirea unor comenzi din ce în ce mai importante din partea clericilor din Parma. De la minunatele sale „tondos” (lucrari circulare religioase, cu diametrul de saizeci de centimetri), Correggio a realizat mai multe lucrari exceptionale, cum ar fi frescele circulare de la catedrala din Parma („Asumarea Fecioarei”) si din biserica San Giovanni Evangelista („Viziunea lui Ioan din Patmos”). Pentru prima oara, „iluzionistul” Correggio creeaza impresia unei perspective infinite, fiind vorba de divinitate. Jocul cercurilor concentrice ale frescelor lasa impresia ca bolta cladirii se ridica spre înaltul cerului. Din fericire, marele maestru al scolii din Parma a avut sansa de a-si demonstra fermecatoarea maiestrie a redarii corpului uman (în special nudul de femeie) datorita comenzilor facute de catre Federico II de Gongaza, ducele conducator al orasului Mantua. Pentru resedinta particulara a acestuia, numita „Palazzo Te”, Correggio s-a inspirat din scrierile mitologice ale lui Ovid, si anume „Metamorfozele”. Personajul principal al lucrarilor a fost Jupiter (Zeus la greci), cu referire la aventurile sale amoroase (ciclul „Iubirile lui Jupiter”). Maestrul s-a dovedit a fi un extraordinar de fin realizator de nuduri feminine în „Danae”, „Ganimede rapit de vultur”, „Venus, Cupidon si Satyr”, „Jupiter si Io” si „Leda si lebada”. Desi au fost dedicate unei singure încaperi, aceste capodopere ale Renasterii au avut în cele din urma drumuri diferite, ele fiind oferite de duce lui Carol V (împarat al Sfântului Imperiu Roman).
În fiecare din aceste legende, amorezul Jupiter se transforma în altceva pentru a-si pacali nevasta si a-si seduce aleasa. Interesant este si ca prin „Danae” (astazi la Galleria Borghese, Roma), Correggio îi da o replica sublima lui Tiziano: el îl reda pe Eros cum trage cuvertura de pe trupul dezgolit al lui Danae, pe când la maestrul venetian ea este deja nuda. Cum Jupiter apare transfigurat, aceste lucrari redau spiritul jupiterian prin care femeia iubita este indusa în eroare atunci când avansurile nu dau rezultat… Marele maestru din Correggio a stiut în temele sale mitologice sa ne ofere si teatralitatea scenelor, aspect care va exploda în perioada barocului.
PAUL IOAN
Comentarii