O leguma cu o varsta respectabila, deopotriva gustoasa si cu importante virtuti nutritive si terapeutice, astazi a intrat la noi într-o nemeritata uitare. Vorbim despre nap – una dintre primele legume care au atras atentia oamenilor aflati în cautarea unor surse de hrana cat mai avantajoase din toate punctele de vedere. Grecii, egiptenii si persii hraneau cu napi sclavii, iar romanii considerau ca acestia reprezinta un aliment al paturilor sociale inferioare, dar cu timpul leguma a iesit din categoria „pentru sclavi” . De pilda, în Evul Mediu timpuriu, napul copt în carbuni era considerat o delicatesa si deseori era servit ca garnitura la carne.
El poate fi copt, fiert, umplut, din el se coc budinci si se prepara tocane ori salate. Se poate pastra în loc racoros o lunga perioada de timp, fara a-si pierde calitatile sale terapeutice; este usor absorbit de organism si recomandat pentru dieta bebelusilor. Din pacate, odata cu trecerea sa în categoria legumelor „simple”, au fost pierdute si multe secrete de prelucrare, preparare si retetele bucatelor pe baza de napi.
Napul este considerat de mii de ani un mijloc excelent de curatare a organismului de toxine. Leguma cruda contine pana la 9% zahar, o cantitate foarte mare de vitamina C (de doua ori mai mult decat în alta leguma radacinoasa), vitaminele B1, B2, B5, PP, provitamina A, polizaharide usor digerabile, sterol (element necesar în tratamentul aterosclerozei). De asemenea, napii contin un element rar, analog vegetal al sulforafanului, cu proprietati anticancerigene. El apare numai în napi si diverse tipuri de varza: broccoli, gulia si conopida. Napii contin oligoelemente rare si metale: cupru, fier, mangan, zinc, iod, fosfor mai mult decat în ridichi, iar sulful necesar pentru purificarea sangelui si dizolvarea pietrelor de la rinichi si vezica urinara nu se gaseste mai mult în nicio nicio alta leguma obisnuita. De asemenea, napii ne ofera chiar si un antibiotic natural, capabil sa ucida sau sa previna simptomele diferitelor boli, în special ale pielii si mucoaselor.
Consumat ca atare, napul activeaza functia ficatului si a bilei, prevenind formarea calculilor biliari. Celuloza sprijina motilitatea intestinala si previne stagnarea substantelor nutritive în circuitul digestiv. La fel, are proprietati favorabile în scaderea colesterolului, care, la randul sau, previne ateroscleroza. În acelasi timp, napul are un continut scazut de calorii, dar e bogat în vitamine; el satura, dar nu favorizeaza excesul de greutate. Sarurile minerale si uleiurile esentiale continute pot servi ca un complex universal ce reglementeaza sanatatea. Aceasta leguma radacinoasa vindeca ranile, are efect diuretic, antiinflamator, antiseptic si analgezic. În plus, napul preparat corect este foarte gustos si incredibil de util. Pentru diabetici napul este un remediu tonic perfect, medicii recomandand consumul în special iarna.
Sucul de nap se bea în: tuse, dureri în gat (de la raceli simple pana la recuperarea pe deplin a vocii ragusite); amelioreaza simptomele de astm, îmbunatateste somnul si calmeaza inima. Napul fiert se trece prin razatoare si se transforma în pasta, care se aplica pe rana în caz de guta. Chiar si durerea de dinti se elimina cu napi, iar consumul unei cantitati mari de fibre din napi stimuleaza miscarile intestinului. Decoctul de radacina de nap îmbunatateste somnul, calmeaza inima, are un efect laxativ, ajuta la astm si bronsita. Pentru a pregati decoctul aveti nevoie de una sau doua linguri de radacini tocate; acoperiti cu 200 ml de apa clocotita, fierbeti 15 minute, apoi strecurati. Consumati cate un sfert de ceasca, de patru ori pe zi sau un pahar înainte de culcare. Atentie, însa: este contraindicat consumul napului crud persoanelor cu ulcer gastric, ulcer duodenal sau gastrita acuta.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii