Maestrul olandez cunoscut sub numele de Hieronymus Bosch continua sa ramana un mister pentru istoricii de arta atat din punct de vedere al operei sale atat de diferita de cele ale confratilor, cat si din punct de vedere al biografiei. Asupra acestui fapt, un lucru il putem spune cu certitudine: Hieronymus Bosch a fost un creator foarte modest si discret, provenit dintr-o familie de pictori cu renume local si de pe urma carora nu ne-au ramas lucrari semnificative.
Probabil ca numele acestui artist atat de misterios a fost „Jheronimus van Aken”, in olandeza, insemnand (dupa toate ajustarile) „Jerome din Aachen”. Cu certitudine se stie ca el se iscalea – parca pentru a deruta posteritatea – „Jheronimus Bosch”. Acest nume „Bosch” provenea de la probabila sa localitate de nastere, Hertogenbosch („Padurea ducelui”), situata in provincia Brabant din sudul Olandei de azi. Unicele date despre viata sa provin din insemnari municipale si cateva manastiresti, caci Bosch a fost (ipoteza de lucru) preocupat sa ramana cat mai bine ferit de ceea ce astazi numim „popularitate”.
Intr-adevar, discretul si uluitorul Bosch a lasat in istoria artei cateva lucrari care-l transforma intr-un vizionar cu o imaginatie fantastica, devenind chiar un fel de cronicar al unei alte lumi, un creator de mitologie amalgamata cu elemente religioase moralizatoare si satirizante. Cea mai cunoscuta lucrare a sa este denumita „Gradina placerilor lumesti”, lucrare magnifica facand parte din seria de triptice achizitionate de Philip II al Spaniei in 1570. Cele trei triptice fantastico-moralizatoare de mari dimensiuni, care au ajuns la Muzeul Prado din Madrid, sunt „Gradina placerilor lumesti” (220 cm x 389 cm, ulei pe panele de stejar), „Judecata de Apoi” si ciudatul si greu interpretabilul triptic intitulat enigmatic „Haywan” (a nu se confunda cu o lucrare de referinta a pictorului romantic englez John Constable intitulata „Hay Wan”, fiind o scena rurala pe raul Stour din Essex).
La „Gradina placerilor lumesti”, Bosch a lucrat, foarte probabil, timp de 20 de ani. Este posibil ca maestrul sa fi dorit ca lucrarea sa fie „citita” si interpretata de la stanga la dreapta. Si asta pentru ca panelul stang descrie Paradisul lui Adam si al Evei nepatat de vreun pacat, dar cu „sarpele viclean” pandindu-i. Evlavia dispare in panelul central, unde se desfasoara un dezmat si orgii cu tenta sexuala care ne fac martori la o cronica a unei lumi pline de pacate, de destrabalare pe care autorul o duce pana la sarcasm si macabru. Dar fantezia lui Bosch aduce in prim-plan si obiecte bizare, parca alcatuind o lucrare SF, in care pacatosii sunt personaje ce pot zbura sau se pot deplasa in pofida legilor firesti ale naturii. Compozitia narativa se termina in panelul drept, unde Infernul este la el acasa, unde pacatosii sunt terorizati de animale fabuloase si aparate teribile menite sa le provoace o suferinta cat mai pronuntata, iar privitorului o teama de pacat ca de moarte…
Exista unii critici care il considera pe Hieronymus Bosch „mai putin intreg la minte”, caci imaginatia sa depaseste orice limite cunoscute pana atunci. Altii l-au vazut ca pe un eretic… Dar Bosch ramane un precursor al artei moderne.
PAUL IOAN
Comentarii