Secolul vitezei, al zborurilor in Cosmos, al Internetului, al tuturor lucrurilor facute cu cea mai mare rapiditate – iata doar cateva dintre sintagmele ce vor sa defineasca epoca actuala. Dar, oare, aceasta goana nebuna a evolutiei ii aduce individului uman doar beneficii? Civilizatia timpului nostru, prin progresul ei tehnic incontestabil, prin confortul care invita, inerent, la tihna si sedentarism, are nu numai avantaje, ci si multe neajunsuri. Unul dintre acestea este, avertizeaza medicii, atentatul lent si persuasiv la starea echilibrului nostru biologic (psihic si fizic).
Medalie si revers
Traim, aproape zilnic, o stare de tensiune si încordare caracteristica ritmului alert al vietii cotidiene. Iar celula nervoasa, cea mai nobila constructie a universului, este din ce în ce mai suprasolicitata. Iata de ce se pare ca supravietuiesc si se adapteaza cel mai bine, in aceste conditii, cei ce-si pun problemele vietii just si realist, dar care, în plus, au gasit o anumita formula de refacere si de potentare a organismului.
Noi va propunem o varianta pe care o utilizeaza atat oamenii obisnuiti ai zilelor noastre, cat si oamenii de afaceri, sportivii de performanta, artistii, cei cu activitati zgomotoase, creative, monotone sau, dimpotriva, foarte variate. Cum se numeste aceasta metoda este mai putin important (training autogen). Cine a descoperit-o se stie – medicul german Schultz – dar faptul ca ea a patruns în ultimele decenii în viata celor ce-si doresc prelungirea capacitatii de efort este cel mai important. Totusi, sa lasam la o parte teoria si sa trecem la primul pas al acestei veritabile scoli de autoterapie.
Cum „decuplam” motorul nostru biologic, dupa efort
Cand simtim ca apare senzatia de oboseala, care poate fi musculara, mentala, organica, emotionala sau în diferite combinatii, încercam sa ne „decuplam” de la sursa de efort. Insusirea tehnicilor de relaxare si de tonifiere psihica si fizica începe cu cel mai simplu exercitiu, pe care îl vom efectua ritmic, cel putin de 2 ori pe saptamana.
Nu insa oriunde si nu în orice conditii. Proverbul „Cum îti asterni asa vei dormi” se poate aplica si în aceste situatii. A te deconecta este o adevarata arta, greu de obtinut într-un spatiu incomod sau în conditii restrictive: zgomot, praf, mirosuri insalubre, trepidatii, frig, cald. Un pat confortabil, o saltea din burete (chiar plianta, pe care o putem instala oriunde) ne pot ajuta foarte mult.
Sa „fabricam” un caz specific, cu un personaj feminin, pe care-l vom numi, simplu, Ileana. Ea este patroana unui magazin si obisnuieste sa se izoleze de freamatul treburilor cotidiene, zilnic, între orele 14-14.30. Secretara sa are ordin expres sa nu permita nimanui sa o deranjeze în acest interval (programul se poate adapta, flexibil, în functie de orarul de lucru). In biroul propriu, îmbracata lejer, Ileana se întinde pe canapeaua de protocol, în pozitia de relaxare specifica ei.
Camera este bine aerisita, storurile sunt trase, pentru a împiedica lumina sau soarele sa patrunda în interior. Are un casetofon si cateva casete cu muzica speciala (susur de izvor de munte, concert de broscute pe lac, fosnet de conifere, triluri de pasari, muzica preclasica, madrigale, cantece interpretate la chitara, fagot, corn sau clavecin). In fata ochilor se afla un foto-tapet, cu o imagine agreabila din tarile tropicale. In aceasta ambianta îi este usor sa-si decontracteze întreaga musculatura a corpului, începand cu portiunile masive, usor perceptibile, în stare de efort (coapse, brate, abdomen) si continuand cu grupele musculare mici, pana la musculatura fetei.
Pregatirea personala
Pozitia de relaxare este diferita de la o persoana la alta. Cea mai buna este întins culcat, cu fata în sus. Sub ceafa introducem un prosop rulat sau o perna micuta, care sa nu stanjeneasca pozitia confortabila a coloanei vertebrale. Bratele sunt departate de corp, cu mana usor flectata (palmele sunt orientate fie în sus, fie în jos), astfel încat sa ne simtim degajati, eliberati de tensiune si de încordare. Picioarele sunt întinse, usor departate unul de celalalt, cu varfurile îndepartate spre înafara, în cadere libera, necrispate.
Este bine ca, pentru început, pleoapele sa fie acoperite cu o mica batista. De ce? Curiozitatea fiecaruia dintre noi de a surprinde ceea ce simtim, asociata cu starea de încordare pe care nadajduim s-o atenuam prin aceasta metoda, provoaca, în cele mai multe cazuri, crisparea fetei. Daca fortam pleoapele sa fie deconectate, relaxate (prin mica batista pe care o aplicam deasupra lor), ne va fi mai usor sa ne concentram atentia asupra corpului nostru. Vom avea grija ca, pentru aceste prime exercitii, sa nu ne incomodeze vreo curea de ceas, de pantalon sau de fusta, pantofi stramti, sutien, elastic dur, cercei masivi, incomozi. Chiar daca dureaza ceva mai mult pregatirile, sa ne gandim cat vom castiga pentru urmatoarea parte a zilei sau pentru cele ce vor urma.
O viata in schimbare
In acest moment, putem începe! Ochii sunt închisi, corpul este relaxat, dupa ce în prealabil l-am contractat de 2-3 ori, pentru a realiza, pe viu, diferenta dintre tonus si decontractare. Ne concentram asupra propriului corp si încercam sa ne relaxam, utilizand cateva formule magice: „Nu ma gandesc la nimic! Las gandurile sa pluteasca libere Respir rar, linistit. Corpul meu devine relaxat, calm, linistit! Ma simt ca într-un ocean de pace interioara!”
Dupa 5 minute, veti simti o moleseala placuta în tot corpul, binefacatoare si reconfortanta. Repetarea zilnica a exercitiului, perfectionarea procedurii, cufundarea din ce in ce mai profunda in trairea lui efectiva – toate acestea va vor aduce negresit o stare generala de bine, de confort, ce se va raspandi nu doar in corpul dumneavoastra material, ci in intreaga fiinta si in toate aspectele vietii. Si aceasta, pentru ca – la fel cum ne spalam pe fata ori cum avem grija sa purtam haine curate – igiena psiho-fizica nu trebuie nici ea neglijata.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii