Amprente ale spiritualitatii noastre

          Sfântul mare Mucenic GHEORGHE
          
          Peste mai putin de o saptamâna, în ziua de 23 aprilie, lumea crestina îl praznuieste pe Sfântul mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta si facatorul de minuni cum este numit.
          Nascut în Podisul Anatoliei din Turcia de astazi, în anul 250, în Capadochia, Sfântul este fiul unei familii crestine, dupa cum ne spune preotul Nicolae Barbu.

          Sfântul mare Mucenic GHEORGHE
          
          Peste mai putin de o saptamâna, în ziua de 23 aprilie, lumea crestina îl praznuieste pe Sfântul mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta si facatorul de minuni cum este numit.
          Nascut în Podisul Anatoliei din Turcia de astazi, în anul 250, în Capadochia, Sfântul este fiul unei familii crestine, dupa cum ne spune preotul Nicolae Barbu. Din nefericire, isi pierde unul dintre parinti la o vârsta frageda, pentru ca tatal sau, demnitar împaratesc, moare muceniceste. Împreuna cu mama, se muta în Palestina, unde familia avea o mostenire, si primeste o educatie aleasa. La 30 de ani ajunge chiar general în armata romana în timpul împaratului Diocletian. În anul 303, împaratul emite un edict prin care toti crestinii erau persecutati, fiind supusi unor chinuri grele. Mai mult decât atât, un an mai târziu, în timpul serbarilor care îi aniversau 20 de ani de domnie, Diocletian cere sa-i fie adus un grup de crestini carora le ordona sa i se închine lui, ca zeu. Crestinii refuza categoric iar împaratul îi condamna sa fie arsi de vii. Cu lacrimi în ochi, Sfântul Gheorghe îsi recunoaste credinta întru Christos si îsi dezbraca haina de general. Împaratul îl loveste cu sabia, dar el ramâne nevatamat si este aruncat în închisoare. Supus la torturi inimaginabile, el îsi mentine cu demnitate marturisirea, reusind sa aduca la credinta mai multe persoane importante. Printre acestia se numara chiar împarateasa Priscia si fiica ei Valeria. Împarareasa primeste prin botez numele Alexandra si este ulterior supusa martiriului. Sfântul Gheorghe este aruncat într-o groapa cu var clocotit de unde scapa teafar si, dupa ce este din nou supus la chinuri, i se taie capul în ziua de 24 aprilie 304. Trupul sau este aruncat în groapa comuna a sclavilor, dar credinciosii crestini l-au luat de acolo si l-au dus în locurile sale de nastere din tinutul Capadochiei.
          Deosebit de îndragit, Sfântul Gheorghe este reprezentat iconografic omorând, cu sulita, calare fiind, un balaur înfricosator.
          Este patronul Angliei si al armatei noastre si multe manastiri de la noi – printre care jumatate dintre cele ctitorite de Stefan cel Mare – au hramul Sfântului Gheorghe. Moaste ale sale se gasesc la manastirea Ciolanu din Buzau si, în traditia populara, exista obiciul ca, în seara dinaintea praznuirii sale, sa se puna crengi înverzite la porti si pe morminte. În panteonul românesc imaginea Marelui Mucenic Gheorghe s-a suprapus lui Sângiorz, zeu al vegetatiei, protector al cailor, vitelor cu lapte, holdelor semanate, identificat cu Cavalerul Trac. Sfântul din calendarul popular poarta la brâu un rând de chei cu care încuie iarna si descuie vara dupa ce Sâmedru, cu cheile sale, încuiase vara deschizând iarna.
          Conform acestor credinte, în noaptea de Sfântul Gheorghe ard comorile, vorbesc animalele, se deschid portile cerului iar dimineata oamenii încep urcarea oilor la munte, semanatul busuiocului si alte activitati gospodaresti. Intrata adânc în constiinta poporului, ziua de Sfântul Gheorghe este o sarbatoare religioasa dar si una închinata naturii regenerate.