Amprente ale spiritualitatii noastre

          Manastirea Tutana
          
          Aflata la marginea satului cu acelasi nume, Manastirea Tutana, nepopulata vreme îndelungata, are hramul „Cuviosul Atanasie din Athos”. Biserica manastirii a fost înaltata pe la 1497 sau chiar si mai devreme.

          Manastirea Tutana
          
          Aflata la marginea satului cu acelasi nume, Manastirea Tutana, nepopulata vreme îndelungata, are hramul „Cuviosul Atanasie din Athos”. Biserica manastirii a fost înaltata pe la 1497 sau chiar si mai devreme. Pe locul ei, în secolul al XIV-lea exista o sihastrie de calugari. Cei dintâi sihastri de aici erau de la Cotmeana care, la rândul ei era închinata unor manastiri de la Muntele Athos, poate chiar Marea Lavra. Acest lucru este sugerat, printre altele, si de faptul ca Vlaicu Voda (Vladislav) avea legaturi cu Marea Lavra careia îi doneaza o icoana care s-a pastrat pâna în zilele noastre, reprezentându-l pe Sfântul Atanasie al Athonului. Înainte de sfârsitul domniei lui Vlaicu Voda (1377) Sihastria Tutana este transformata în manastire cu viata de obste dar este atestata documentar abia la 1497.
          În 1582 biserica manastirii este refacuta de Mihnea Turcitul, lucrarile fiind continuate de Mihai Viteazul. În secolele XVII-XVIII ajunge metoc al manastirilor Radu Voda si Ivir.
          Dupa secularizarea manastirilor, la 1864, a fost parasita si ruina s-a instalat repede. Fara acoperis, cu zidurile macinate de vânturi si ploi, cu pictura complet degradata, ea a reintrat în atentia credinciosilor în 1987 când Episcopia Râmnicului si Argesului a sprijinit lucrarile de restaurare si consolidare a frumoasei biserici care nu trebuia sa se piarda.
          Biserica este o constructie în forma de cruce, masiva, din caramida. Intrarea se face prin partea de vest, printr-o usa grea de stejar, îmbracata în exterior cu tabla de arama. Spatiul este compartimentat clasic: pronaos, naos, altar. Acesta prezinta o fereastra la rasarit, fiind despartit de naos prin catapeteasma de zid. Absidele naosului sunt luminate fiecare de catre trei ferestre, iar deasupra se înalta o turla mare, dechisa, octogonala, având si ea ferestre înalte. Câte doua ferestre prelungi se afla de asemenea într-o parte si alta a pronaosului deasupra caruia se înalta alte doua turle, asemanatoare celei amintite.
          Exteriorul este înconjurat de un brâu median având deasupra si dedesubt câte un rând de caramizi formând dinti de ferastrau. Ambele registre sunt decorate cu firide iar în exteriorul zidului exista o caramida misterioasa care are pe ea o schita reprezentând un personaj ciudat îmbracat, semanând cu un extraterestru.
          Pictura interioara, în fresca, a fost realizata între 1991-1996 de Savu Ioan din Sapata-Arges. Deasupra pisaniei este pictata biserica tinuta în mâini de doi îngeri. Tablourile votive ni-i prezinta pe D.D. Ghenadie, episcopul Argesului, pe P.S. Calinic al Argesului si pe Mihnea Turcitul la 1589.
          În jurul incintei