Amprente ale spiritualitatii noastre

          Sfântul stelian (Lucaci)
          
          Incarcata de istorie si simboluri, biserica Sfântul Stelian (Lucaci) se afla în plin centrul Capitalei. Initial a fost ridicata din lemn de un boiernas, Luca, de unde si numele mahalalei de atunci „Lucaci”, nume care s-a mentinut pâna în zilele noastre.

          Sfântul stelian (Lucaci)
          
          Incarcata de istorie si simboluri, biserica Sfântul Stelian (Lucaci) se afla în plin centrul Capitalei. Initial a fost ridicata din lemn de un boiernas, Luca, de unde si numele mahalalei de atunci „Lucaci”, nume care s-a mentinut pâna în zilele noastre.
          Pe locul acestui asezamânt, în 1937, mitropolitul Stefan înalta o biserica din zid care însa, peste 100 de ani, în 1938, se surpa în urma unui cutremur. Dovedind o energie iesita din comun, parohul de atunci al bisericii, preotul Ioan Calarasanul, initiaza imediat reconstruirea locasului fiind sustinut din punct de vedere material de doi negustori macedoneni, angrosisti cu depozite, Anghel Hagi Pandele si Constantin Athanasiu.
          În primavara anului 1842 biserica este sfintita de mitropolitul Nifon, când la cererea noilor ctitori se adauga un hram nou, Sfintii arhangheli Mihail si Gavril, pe lânga hramul vechi, Sfintii Împarati Constantin si Elena.
          În 1847, uriasul incendiu care a distrus o mare parte din oras chiar în ziua de Pasti nu a ocolit nici noul locas. Acelasi preot Ioan Calarasanul se preocupa intens de restaurare, dar de data asta lucrurile se misca mult mai greu, deoarece focul mistuise si o mare parte din averile celor care ar fi putut contribui la refacerea constructiei. Cu toate ca nu fusese distrus decât acoperisul si o parte din obiectele deosebit de valoroase din interior, reconstructia dureaza trei ani, biserica mentinându-se astfel pâna în zilele noastre. Printre cei care au contribuit la aceasta actiune de reparare si restaurare s-a numarat si Anton Pann, care, dupa moartea sa, în 1854, a fost îngropat în dreptul ferestrei proscomidiei bisericii. Tot atunci, sotia sa, Ecaterina Pann, a daruit locasului casele în care locuise carturarul si curtea în care se afla tipografia. De la biserica mitropolitului Stefan, se mostenisera, printre alte lucruri de pret, moastele Sfintilor Stelian si ale Sfintilor Haralambie, Elefterie si Onufrie.
          Cu vremea, evlavia credinciosilor fata de Sfântul Stelian a crescut considerabil, devenind principalul hram al bisericii. Fiind ocrotitorul copiilor, Sfântul Stelian atrage multimea celor care se rugau pentru sanatatea odraslelor. În 1859 locasul este preluat de breasla tutungiilor si cafegiilor si a tuturor vânzatorilor de dulciuri, comunitate care se va dezvolta ca breasla a cofetarilor, ziua de hram a acestora fiind „Izvorul Tamaduirii”. Icoana breslei se pastreaza pâna în zilele noastre ca si aceea a Sfântului Spiridon, icoana argintata daruita la începutul secolului trecut de Pavel Negreanu, angrosist de piele. De aceea datorita faptului ca Sfântul Spiridon a devenit si el ocrotitor al bisericii, în fiecare an de ziua sa se face o slujba speciala de pomenire a donatorilor.
          Dupa stricaciunile pricinuite de cutremurul din 1977 constructia a necesitat serioase consolidari. Frumusetea sfântului locas si povestile care îl înconjoara fac din aceasta biserica unul dintre cele mai îndragite locuri de închinaciune pentru locuitorii Capitalei si credinciosii de pretutindeni.