Amprente ale spiritualitatii noastre

          Atanasie si Chiril
          
          Peste numai câteva zile, pe 18 ianuarie, biserica ortodoxa praznuieste doi arhiepiscopi ai Alexandriei, „cei între sfinti parintii nostri”, dupa cum îi numeste preotul Nicolae Barbu.
          Sfântul Atanasie s-a nascut în anul 296 în Alexandria, din parinti crestini.

          Atanasie si Chiril
          
          Peste numai câteva zile, pe 18 ianuarie, biserica ortodoxa praznuieste doi arhiepiscopi ai Alexandriei, „cei între sfinti parintii nostri”, dupa cum îi numeste preotul Nicolae Barbu.
          Sfântul Atanasie s-a nascut în anul 296 în Alexandria, din parinti crestini. Învata la cele mai bune scoli ale vremii, Alexandria fiind un adevarat focar cultural si teologic. Este hirotonit diacon în 319 si devine secretarul arhiepiscopului Alexandru. În 325 participa la Sinodul I ecumenic de la Niceea, unde combate erezia lui Arie, demonstrând cu argumente solide ca Fiul, Iisus Hristos, este aceeasi fiinta cu Tatal. În 328, dupa moartea lui Alexandru, devine arhiepiscop al Alexandriei, atacând cu mult curaj pe toti cei care încercau mistificarea adevarului teologic. Datorita acestui curaj isi atrage o multime de dusmani cu influenta la curtea împaratului Constantin si, mai târziu, în preajma fiilor acestuia. În urma intrigilor, Sfântul Atanasie este exilat de cinci ori, traind un timp în Galia, apoi la Roma si, în sfârsit, în jurul Alexandriei.
          Moare în anul 375, dupa ce recâstigase scaunul episcopal din cetatea de unde fusese de atâtea ori alungat. În urma sa au ramas o serie de lucrari teologice, adevarate carti de referinta în literatura de specialitate.
          Sfântul Chiril s-a nascut tot în Alexandria, în jurul anului 370. Facea parte dintr-o familie aleasa, fiind nepot al patriarhului Teofil. A trait pe vremea împaratului Teodosie I (408-450) si a urmat cursurile vestitei scoli catihetice alexandrine. S-a retras o vreme în pustiu, iar dupa aceasta perioada de asceza, întors în cetate, este hirotonit preot de unchiul sau, Teofil. Alaturi de acesta ia parte la sinodul de la Stejar în 403, iar dupa moartea unchiului, în 412, este ales patriarh al Alexandriei. Se arata sustinator activ al bisericii, combatând toate dogmele, fiind adversar neînduplecat al nestorianismului care sustinea ca Fecioara Maria nu este „Nascatoare de Dumnezeu”. Participa la Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes, condamnându-l definitiv pe Nestorie, initiatorul ereziei amintite. A fost un ierarh energic, sever si neînduplecat fata de cei care nu îmbratisasera credinta crestina. Autor a numeroase lucrari teologice, cu caracter dogmatic si polemic împotriva ereziilor, se stinge în anul 444, fiind trecut în rândul sfintilor.
          Acesti doi sfinti arhiepiscopi constituie o pilda, atât pentru credinciosi, cât si pentru slujitorii bisericii, prin eforturile depuse în slujba adevaratei credinte.